Decizia CCR nr. 103/2017Punctul 23

23. Plecând de la aceste premise, Curtea observă că dispoziția criticată este cuprinsă în art. 352 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Publicitatea ședinței de judecată“. În ceea ce privește principiul publicității ședinței de judecată, Curtea constată că acesta este înscris în prevederile art. 127 din Constituție, potrivit cărora „ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege“, precum și în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției“. ...