Decizia CCR nr. 101/2017Punctul 9

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că tranzacţia judiciară de care se ia act printr-o hotărâre de expedient, care consfinţeşte învoiala părţilor, poate fi desfiinţată pe calea acţiunilor care rezultă din contract (acţiunea în nulitate, rezoluţiune, reziliere). Dacă tranzacţia a fost una frauduloasă, scopul fiind fraudarea terţilor, se poate obţine inopozabilitatea efectelor acesteia pe calea acţiunii revocatorii (pauliană) ori a acţiunii în declararea simulaţiei. Se mai arată că în situaţia admiterii acţiunii în desfiinţarea contractului de tranzacţie, hotărârea judecătorească prin care s-a luat act de aceasta va rămâne lipsită de orice efect, justificat de faptul că hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor nu se bucură de autoritate de lucru judecat, având în vedere că ea nu se întemeiază pe dezbaterea judiciară a părţilor şi pe verificarea jurisdicţională a instanţei, ci doar asigură forma autentică actului convenit al părţilor. Or, autoritatea de lucru judecat poartă asupra constatărilor operate de judecător pe baza probelor administrate şi care vor întemeia soluţia, ceea ce nu se regăseşte în situaţia hotărârilor de expedient, unde locul dezbaterii judiciare este luat de contractul părţilor. Judecătorul se îndepărtează astfel de funcţia sa jurisdicţională, el nu judecă litigiul, ci doar consfinţeşte învoiala părţilor. ...