Decizia CCR nr. 94/2017Punctul 58

58. Nu se poate considera că Legea nr. 77/2016 aduce o simplă limitare dreptului de proprietate asupra creanței, dreptul de opțiune stabilit în favoarea debitorului golind de conținut dreptul de creanță al băncii. Dintr-un drept pur și simplu (lato sensu), dreptul de creanță al băncii se transformă într-un drept afectat de incertitudinea alegerii pe care o va realiza unilateral debitorul. În plus, obligarea creditorului ipotecar de a lua în proprietate bunul ipotecat, prin imposibilitatea valorificării lui, pe calea normală, a vânzării de bunăvoie sau în cadrul executării silite, este greu de admis. În opinia instanței se încalcă principiul fundamental care prevede că nimeni nu poate fi obligat să devină titularul unui drept, mai cu seamă al unui drept de proprietate asupra unui bun imobil, și cel potrivit căruia debitorul nu se poate elibera executând o altă prestație decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestației oferite ar fi egală sau mai mare, decât dacă creditorul, care are dreptul la executarea întocmai a obligației, consimte la aceasta. În fine, se încalcă și principiul proporționalității. Astfel, nici riscul valutar sau alte riscuri similare, nici devalorizarea imobilelor nu reprezintă situații excepționale sau extraordinare care, puse la baza impreviziunii, ca excepție de la principiul rebus sic stantibus, să fie de natură să conducă la măsuri grave, care abolesc, practic, toate principiile și regulile fundamentale de drept și merg până la ștergerea totală a datoriei. ...