Decizia CCR nr. 82/2017Punctul 7

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care arată că se cunoaște jurisprudența Curții Constituționale cu privire la Legea nr. 17/2014, în sensul că dispozițiile acestei legi sunt aplicabile și antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării sale în vigoare, însă, în raport de motivele noi expuse, Curtea își poate schimba jurisprudența. Astfel, în esență, susține că sintagma „toate“ cuprinsă în art. 5 din Legea nr. 17/2014, care condiționează admisibilitatea oricărei acțiuni ce are ca obiect o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare de îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 3, 4 și 9 din această lege, precum și de condiția ca imobilul să fie înscris la rolul fiscal și în cartea funciară, este de natură să încalce art. 53 din Constituție, deoarece acele promisiuni de vânzare-cumpărare au produs anumite efecte, respectiv nașterea în patrimoniul promitentului-cumpărător a unui drept de creanță. Or, prin aplicarea prevederilor criticate și antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, mai ales cu privire la dreptul de preemțiune, se ajunge la restrângerea, anihilarea și golirea de conținut a dreptului de creanță, context în care menționează cele precizate în motivarea excepției de neconstituționalitate atașată la dosarul cauzei. În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. ...