Decizia CCR nr. 89/2017Punctul 33

33. Astfel, prin art. I pct. 31 şi 32 din legea criticată, cu referire la art. 29 şi art. 30 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 22/1999, se stabileşte că infrastructura de transport naval care face parte din domeniul public poate fi concesionată, subconcesionată, închiriată ori dată în administrare, precizându-se că părţi ale contractului de concesiune a infrastructurii de transport naval pot fi Ministerul Transporturilor, respectiv autorităţile administraţiei publice locale, în calitate de concedenţi, şi administraţiile portuare şi/sau de căi navigabile, organizate ca societăţi sau companii naţionale aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor ori a autorităţilor administraţiei publice locale, în calitate de concesionari; prin art. I pct. 32 din lege, cu referire la art. 30 alin. (3) din ordonanţă, se stabileşte interdicţia cesionării de către administraţii, în tot sau în parte, a acestui contract; art. I pct. 33 din lege, cu referire la art. 30^1 din ordonanţă, enumeră care sunt elementele pe care în mod obligatoriu trebuie să le cuprindă contractele de concesiune (anumite obligaţii, precum şi redevenţa); art. I pct. 34 din lege, cu referire la art. 31 alin. (1) din ordonanţă, stabileşte modalităţile prin care terenurile portuare care aparţin domeniului public al statului pot fi puse la dispoziţia utilizatorilor de către administraţii, şi anume prin contracte de subconcesiune sau închiriere, instituind în sarcina acestor utilizatori - operatori economici - interdicţia de a le subconcesiona sau de a le închiria, la rândul lor, precum şi de a cesiona, în tot sau în parte, contractele de subconcesiune încheiate cu administraţiile portuare şi/sau de căi navigabile; art. I pct. 35 din lege, cu referire la art. 31^1 din ordonanţă, descrie etapele ce trebuie parcurse în vederea încheierii contractelor de subconcesiune prin care sunt puse la dispoziţia utilizatorilor terenurile libere de sarcini; art. I pct. 36 din lege, cu referire la art. 32 din ordonanţă, cuprinde o serie de prevederi referitoare la caietele de sarcini ale concesiunii, iar art. I pct. 38 din lege, cu referire la art. 34 din ordonanţă, stabileşte elementele minimale pe care trebuie să le cuprindă contractele de concesiune/subconcesiune; art. I pct. 39 din lege, cu referire la art. 34^1 alin. (1) din ordonanţă, vizează contractele de închiriere a terenurilor portuare care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale mai sus amintite, iar art. I pct. 40 din lege, cu referire la art. 35 din ordonanţă, stabileşte anumite reguli privitoare la închirierea infrastructurii de transport naval; art. I pct. 42 din lege, cu referire la art. 38 din ordonanţă, stabileşte destinaţia şi modul de utilizare a sumelor obţinute din chirii şi redevenţe, iar art. I pct. 43 din lege, cu referire la art. 40^1 din ordonanţă, cuprinde norme referitoare la transparenţa şi asigurarea unui climat nediscriminatoriu în ce priveşte subconcesionarea şi închirierea; art. I pct. 44 din lege, cu referire la art. 42 alin. (1) din ordonanţă, instituie obligaţia Ministerului Transporturilor şi a autorităţilor administraţiei publice locale, după caz, de a controla administraţiile în ceea ce priveşte modul de administrare şi de utilizare a infrastructurii de transport naval şi modul de executare a contractelor de concesiune. ...