Decizia CCR nr. 89/2017Punctul 44

44. Viciul de neconstituţionalitate extrinsecă generat de încadrarea legii supuse controlului de constituţionalitate în categoria legilor ordinare devine şi mai evident în considerarea următoarei constatări: potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţie se supun Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, ca primă Cameră sesizată, proiectele legilor organice prevăzute la art. 117 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică, Senatul fiind, în mod corespunzător, Cameră decizională. În această ipoteză se înscrie un întreg capitol din legea adoptată de Camera Deputaţilor în calitate de Cameră decizională, cel referitor la Consiliul de supraveghere în domeniul naval, a cărui înfiinţare a fost propusă printr-un amendament la Camera Deputaţilor şi a fost adoptat de aceasta, deşi, potrivit Constituţiei, competenţa decizională revenea Senatului. Se relevă astfel nesocotirea dispoziţiilor art. 75 alin. (4) şi (5) din Constituţie, care stabilesc că, în situaţia în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă numai cu privire la prevederea respectivă. Or, în cazul de faţă, nu a fost urmată această succesiune procedurală prevăzută de Legea fundamentală. Cu privire la necesitatea respectării ordinii de sesizare a Camerelor Parlamentului, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, că art. 75 din Legea fundamentală stabileşte competenţe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie de Cameră decizională, introducând soluţia obligativităţii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflecţie, a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputaţilor şi, pe cale de consecinţă, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului şi, pentru alte materii, a Camerei Deputaţilor, tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării. ...