Decizia CCR nr. 68/2017Paragraful 103

99. Potrivit dispoziţiilor art. 294 din Codul de procedură penală, organul de cercetare penală sau procurorul are obligaţia de a examina sesizarea. Astfel, se procedează la verificarea competenţei (în cazul în care se constată că nu este competent, actul de sesizare va fi trimis organului cu competenţă în domeniu), la analiza modului în care a fost descrisă fapta (în cazul în care descrierea este incompletă ori neclară, actul de sesizare se restituie pe cale administrativă petiţionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc) şi la analiza îndeplinirii condiţiilor de formă prevăzute de lege cu privire la plângere sau denunţ, prevăzute de art. 289 şi art. 290 din Codul de procedură penală. Conforma art. 294 alin. (3) , atunci când sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, dar din cuprinsul acesteia rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a exercitării acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele împreună cu propunerea de clasare. Deşi acest text se referă la ipoteza în care organul de cercetare penală efectuează actele de urmărire penală, Curtea observă că prin plasarea acestui articol în titlul I. "Urmărirea penală", capitolul II. "Sesizarea organelor de urmărire penală", secţiunea 1. "Reglementări generale", textul este aplicabil şi în ipoteza în care procurorul efectuează el însuşi urmărirea penală.