Decizia CCR nr. 68/2017Paragraful 157

Oportunitatea constituie o consecinţă a dreptului de apreciere a autorităţii emitente a ordonanţei de urgenţă. Cu referire la oportunitatea actelor administrative, doctrina de specialitate a reţinut că se referă la "realizarea sarcinilor şi atribuţiilor legale în termenul optim, cu cheltuieli minime (...), precum şi alegerea celor mai potrivite mijloace pentru realizarea scopului legii"*1), definiţie ce poate fi reţinută, mutatis mutandis, şi pentru materia pe care o analizăm aici. Libertatea de apreciere a oportunităţii actelor administrative nu contravine de plano principiului legalităţii, întrucât "puterea discreţionară nu înseamnă o libertate în afara legii, ci una permisă de lege."*2) Controlul de oportunitate a adoptării ordonanţelor de urgenţă este unul eminamente politic, exercitat de Parlament. Astfel cum s-a arătat însă în doctrina de specialitate, controlul politic nu exclude, ci "implică el însuşi consecinţe juridice sau provoacă eventuala producere a unor asemenea consecinţe."*3)