Decizia CCR nr. 64/2017Paragraful 97

La momentul pronunţării Deciziei nr. 766/2011, Curtea nu a păşit mai departe, respectiv şi la interpretarea sintagmei "în vigoare" cuprinsă în dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 47/1992, referitoare la sesizarea directă a Curţii, de către Avocatul Poporului, cu excepţii de neconstituţionalitate. Câteva luni mai târziu însă, cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 1.167 din 15 septembrie 2011*6), Curtea a statuat că "sintagma «în vigoare» nu poate fi interpretată în acelaşi fel ca în cazul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, întrucât soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului se face în cadrul unui control abstract de constituţionalitate". În considerentele acestei decizii s-a mai reţinut că "atât timp cât Curtea Constituţională nu poate determina dacă dispoziţiile legale criticate abrogate produc în continuare efecte şi nici întinderea acestora (apreciere care se poate face atunci când este vorba de o excepţie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial), Curtea nu poate decât să respingă ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului".