Decizia CCR nr. 63/2017Paragraful 30

27. În motivarea sesizării, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii expune argumentele care susţin existenţa celor două conflicte juridice invocate. În ceea ce priveşte conflictul juridic de natură constituţională dintre autoritatea executivă - Guvernul României şi autoritatea legiuitoare - Parlamentul României, potrivit definiţiei date conflictului juridic de natură constituţională între autorităţi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 53/2005, se observă că acesteia i se circumscrie şi ipoteza în care una dintre puteri îşi atribuie puterile, atribuţiile sau competenţele altei autorităţi, fără a avea o abilitare constituţională efectivă. Or, tocmai acestei ipoteze i se circumscrie acţiunea Guvernului României, care, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, fără a fi îndeplinită cerinţa constituţională vizând existenţa unor "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", a nesocotit competenţa autorităţii legiuitoare stabilită de art. 73 alin. (1) şi alin. (3) lit. h) din Constituţia României, republicată, şi a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat consacrat la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Chiar dacă Guvernul României este abilitat de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie să adopte ordonanţe de urgenţă, competenţele acestuia de a reglementa în domeniul legii organice sunt limitate exclusiv la situaţiile extraordinare pe care chiar reglementarea constituţională în discuţie le circumstanţiază explicit.