Decizia CCR nr. 63/2017Paragraful 158

Instituţia delegării legislative, reglementată de prevederile art. 115 din Constituţie, a fost caracterizată, în esenţă, ca fiind un transfer al unor atribuţii legislative către autorităţile puterii executive printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare. Ca origine şi actuală consacrare constituţională, delegarea legislativă se individualizează prin statutul său de excepţie în materia legiferării. Plenitudinea competenţei de legiferare revine Parlamentului, sens în care sunt dispoziţiile constituţionale mai sus citate. Cât priveşte Guvernul, rolul său fundamental este acela ca, "potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament", să asigure "realizarea politicii interne şi externe a ţării" şi să exercite "conducerea generală a administraţiei publice" [art. 102 alin. (1) din Constituţie]. Prin delegarea legislativă în condiţiile art. 115 din Constituţie, "Guvernul primeşte competenţe care aparent sunt egale cu puterea legislativă parlamentară, dar nu devine egalul Parlamentului, nu se substituie acestuia, lui lipsindu-i calitatea Parlamentului de a reprezenta naţiunea, calitate care nu poate fi transmisă prin nicio delegare"*5).