Decizia CCR nr. 49/2017Punctul 5

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, în fapt, prin ordonanţa din 12 iunie 2014, organul de cercetare penală a dispus extinderea urmăririi penale, în temeiul art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală faţă de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Autorul excepţiei apreciază că prin această posibilitate s-a produs o vătămare a dreptului inculpatului la un proces echitabil, în condiţiile în care se conferă organului de cercetare penală posibilitatea de a dispune extinderea urmăririi penale cu privire la o persoană, extindere care echivalează practic cu o începere a urmăririi penale, act procesual atribuit, potrivit noilor dispoziţii legale, exclusiv procurorului. În acest sens, art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede în mod expres că atunci când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de acesta, care dobândeşte calitatea de suspect. De asemenea, raportat la faptul că dispoziţiile legale nu prevăd posibilitatea procurorului de a-şi delega acest atribut, rezultă indubitabil că doar acesta poate dispune începerea urmăririi penale in personam. ...