Decizia CCR nr. 49/2017Punctul 34

34. Curtea constată că art. 305 şi art. 311 din Codul de procedură penală reglementează cu privire la două instituţii procesuale diferite, respectiv situaţia prevăzută de art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, care vizează o continuare in personam a urmăririi penale anterior şi obligatoriu începute, şi situaţia prevăzută de art. 311 din Codul de procedură penală, care vizează o extindere a urmăririi penale. De această dată legiuitorul nu a făcut distincţie între o extindere in rem sau in personam, motiv pentru care, potrivit art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, un astfel de instrument procesual este la îndemâna organului de urmărire penală (fie organ de cercetare penală, fie procuror). Această voinţă se desprinde din art. 311 alin. (2) din Codul de procedură penală care, la momentul invocării excepţiei de neconstituţionalitate, avea următorul cuprins: „Organul de cercetare penală care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe procuror cu privire la măsura dispusă, […]“. ...