Decizia ÎCCJ nr. 43/2025 (HP)Punctul VIII

VIII. Punctul de vedere exprimat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 37. Ministerul Public a apreciat că judecătorul care, în cursul urmăririi penale, a soluționat, în calitate de judecător de drepturi și libertăți, exclusiv o contestație privind durata procesului penal în condițiile art. 488^2 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și art. 488^6 alin. (2) din Codul de procedură penală este incompatibil, în temeiul art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală, să participe la procedura de cameră preliminară. ... 38. În ceea ce privește condițiile de admisibilitate, Ministerul Public a susținut că sesizarea este admisibilă, solicitarea îndeplinind toate condițiile legale în acest sens. Pe fondul chestiunii de drept, a susținut că dispozițiile art. 53 din Codul de procedură penală reglementează competența judecătorului de drepturi și libertăți, acesta având, ca expresie a principiului accesului liber la justiție, o competență exclusivă în faza de urmărire penală, fiind singurul judecător care soluționează cererile, propunerile, plângerile, contestațiile ori alte sesizări formulate în cursul urmăririi penale. ... 39. Astfel, a apreciat că din interpretarea dispozițiilor legale privind competența judecătorului de drepturi și libertăți [art. 3 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Codul penal, art. 308 din Codul de procedură penală, art. 284 alin. (4) din Codul de procedură penală, art. 70 alin. (7) din Codul de procedură penală] și incompatibilitatea judecătorului de drepturi și libertăți [art. 3 alin. (3) și art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală] reiese, cu claritate, că exercitarea funcției de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală este în mod absolut incompatibilă cu exercitarea funcției de verificare a legalității trimiterii în judecată și a funcției de judecată, această incompatibilitate decurgând din principiul separării funcțiilor judiciare. ... 40. Prin instituirea, ca noutate, prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală a principiului separării funcțiilor judiciare, legiuitorul a gândit și a restabilit locul și rolul fiecărui organ judiciar și a introdus noi instituții, pe poziții și competențe care să garanteze separarea funcțiilor judiciare în procesul penal, cu scopul de a asigura desfășurarea operativă a procedurilor, imparțialitatea și credibilitatea, în exercitarea atribuțiilor fiecărui organ judiciar. ... 41. Astfel, instituirea incompatibilității ce decurge din exercitarea funcțiilor judiciare nu a avut rațiuni legate de antamarea unor analize ce vizează indiciile săvârșirii unei infracțiuni ori emiterea de dispoziții cu privire la existența sau inexistența unor probe ce atestă săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană, orice astfel de aprecieri adăugând la lege. ... 42. Dispozițiile art. 64 alin. (4) din Codul de procedură penală prevăd în termeni clari și categorici interdicția pentru judecătorul de drepturi și libertăți de a participa, în aceeași cauză, la procedura de cameră preliminară sau la judecata în fond sau în căile de atac. ... 43. Prin urmare, legiuitorul nu a realizat o distincție între activitățile în concret realizate de judecătorul de drepturi și libertăți de natură să atragă incompatibilitatea, concluzia fiind că orice activități realizate de judecătorul de drepturi și libertăți, deci atât procedurile ce privesc funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, cât și celelalte proceduri ce excedează acestei funcții, atrag incompatibilitatea sa de a participa la procedura de cameră preliminară sau la judecata în fond ori căi de atac. ... ...