Decizia CCR nr. 33/2017Punctul 33

33. De altfel, protejarea vieţii private trebuie pusă în balanţă cu libertatea de exprimare garantată în art. 10 referitor la Libertatea de exprimare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reprezintă unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice în care presa joacă un rol esenţial. Cu toate acestea, deşi are obligaţia de a comunica informaţii şi idei cu privire la probleme de ordin general, exercitarea libertăţii de exprimare, şi cu precădere de către presă, nu trebuie să depăşească anumite limite, mai ales în ce priveşte protejarea reputaţiei şi a drepturilor altor persoane. În acest sens, prin Hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată în Cauza Von Hannover împotriva Germaniei (nr. 2), paragrafele 95, 99, 108-113, 124 şi 126, instanţa de la Strasbourg, a amintit că „noţiunea de viaţă privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, precum numele, fotografia, integritatea fizică şi morală ale acesteia; garanţia oferită la art. 8 din convenţie este destinată, în esenţă, pentru a asigura dezvoltarea, fără ingerinţe externe, a personalităţii fiecărui individ în raport cu semenii săi. Aşadar, există o zonă de interacţiune între individ şi terţi care, chiar şi într-un context public, poate ţine de viaţa privată. Prin urmare, publicarea unei fotografii interferează cu viaţa privată a unei persoane, chiar dacă aceasta este o persoană publică. Totodată, cu privire la pretinsa insuficienţă a protecţiei acordate de instanţele interne vieţii private s-a arătat că „limita dintre obligaţiile pozitive şi negative ale statului în raport cu art. 8 nu se pretează unei definiţii precise, dar principiile aplicabile sunt comparabile. În special, în ambele cazuri, trebuie să se ţină seama de echilibrul just care trebuie păstrat între interesele concurente aflate în joc“, respectiv punerea în balanţă a dreptului la libertatea de exprimare şi a dreptului la respectarea vieţii private. Aşa fiind, relevante din această perspectivă, sunt criteriile referitoare la contribuţia la o dezbatere de interes general, la notorietatea persoanei vizate şi obiectul unui reportaj şi/sau al fotografiei (în această privinţă, este necesar să se facă distincţie între persoanele de drept privat şi persoanele care acţionează într-un context public, în calitate de personalităţi politice sau persoane publice; […] în vreme ce o persoană de drept privat necunoscută publicului poate pretinde o protecţie deosebită a dreptului său la viaţa privată, acest lucru nu este valabil şi pentru persoanele publice), la comportamentul anterior al persoanei în cauză, la conţinutul, forma şi repercusiunile publicării şi la circumstanţele în care au fost realizate fotografiile. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că punerea în balanţă a drepturilor divergente trebuie să se circumscrie unei contribuţii de interes general a exercitării libertăţii de exprimare, întrucât funcţiei presei de diseminare a informaţiilor şi ideilor privind toate problemele de interes general i se adaugă dreptul publicului de a le primi, contribuind astfel la formarea unei opinii publice. ...