Decizia CCR nr. 13/2017Punctul 10

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că, din redactarea art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, se conferă posibilitatea instanţelor de judecată de a-l interpreta în mod diferit, cu consecinţa încălcării accesului liber la justiţie şi a principiului egalităţii în drepturi, precum şi a principiului constituţional potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi este egală pentru toţi. Concret, precizează că atunci când sunt înregistrate cereri de chemare în judecată similare celor formulate în cauzele de faţă, în care obiectul este reprezentat de pretenţii băneşti rezultate ca urmare a neachitării de către pârât a unor facturi şi a căror contravaloare este formată atât din debitul principal, cât şi din penalităţi, unele instanţe de judecată consideră că nu se află în prezenţa unor acţiuni cu două capete de cerere ce au finalitate diferită, iar timbrarea se face în mod corect (în opinia autorilor excepţiei), raportat la întregul debit. Există însă şi instanţe care consideră aceste acţiuni ca având două capete de cerere cu finalitate diferită şi, pe cale de consecinţă, solicită timbrarea distinctă pentru fiecare din aceste capete de cerere. Astfel, autoarea excepţiei consideră că prin interpretarea diferită dată de instanţele judecătoreşti noţiunii de „finalitate diferită“ se aduce atingere accesului liber la justiţie şi este restrânsă posibilitatea de a-şi exercita drepturile rezultând dintr-un raport juridic, deoarece se află în imposibilitatea de i se judeca cererea de chemare în judecată şi de a obţine o hotărâre care să îi permită recuperarea întregului debit (atât debit principal, cât şi penalităţi). În acest context, precizează că principiul liberului acces la justiţie este consacrat, ca drept fundamental, atât prin art. 21 din Constituţie, cât şi prin art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, iar cu privire la acest principiu, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acesta semnifică posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime. Prin urmare, consideră că existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea, până la urmă, să nege acest drept al persoanei, încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie. ...