Decizia CCR nr. 3/2017Punctul 14

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1) şi (3) privind instanţele judecătoreşti şi rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu permit exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în casaţie şi împotriva deciziilor pronunţate în apel de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Consideră că dispoziţiile de lege criticate creează discriminare între inculpaţii condamnaţi, în apel, de curţile de apel şi cei condamnaţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, tot ca instanţă de apel - prin îngrădirea, în cea de-a doua situaţie, a accesului la justiţie sub aspectul exercitării căii extraordinare de atac a recursului în casaţie. Arată că egalitatea între cetăţeni reprezintă dreptul acestora de a fi judecaţi de aceleaşi instanţe judecătoreşti, după aceleaşi reguli, precum şi posibilitatea exercitării aceloraşi căi de atac împotriva unor hotărâri netemeinice şi nelegale. ...