Decizia CCR nr. 7/2017Punctul 21

21. De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997 reglementează competenţa şi procedura în materia taxelor judiciare de timbru, potrivit abilitării conferite legiuitorului prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, dar, întrucât nu este vorba despre un litigiu privind fondul dreptului, nu îşi găsesc aplicare mijloacele şi garanţiile procesuale prevăzute de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Aşa fiind, procedura aplicabilă în acest caz are ca finalitate satisfacerea imperativului celerităţii, şi prin aceasta derogă de la dreptul comun. Curtea a mai reţinut că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfăşurarea unui proces, care, în principiu, se realizează cu respectarea condiţiei publicităţii impuse de art. 127 din Constituţie, condiţie ce nu are însă un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la aceasta. Raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate. ...