Decizia CCR nr. 14/2017Paragraful 11

8. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, faţă de cele mai sus menţionate, arată că Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevede, ca excepţie de la principiul suspendării, că "nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) : căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii (...)" [art. 75 alin. (2) ]. Or, dacă instanţa nu va da aceeaşi interpretare dispoziţiilor legale, trebuie respectat principiul activităţii legii, adică trebuie să se ţină seama de dispoziţiile legale de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, dată la care suspendarea nu viza căile de atac declanşate de debitor împotriva hotărârilor pronunţate înainte de deschiderea procedurii. Pe cale de consecinţă, acţiunea fiind introdusă în perioada în care legea în mod expres prevedea că nu se suspendă căile de atac ale debitorului, atunci trebuie respectate dispoziţiile legii, iar în cazul de faţă să subziste aceste dispoziţii pe parcursul întregului proces, deoarece altă interpretare ar fi de natură a înfrânge principiul neretroactivităţii legii. În acelaşi sens a apreciat că, în cazul în care ar fi de acord cu o asemenea interpretare, ar rezulta că, odată cu apariţia Legii nr. 85/2014, căile de atac ale debitorului trebuie judecate, chiar dacă procesul a început înainte de apariţia acestei legi, lucru de neacceptat.