Decizia CCR nr. 774/2016Paragraful 10

7. Instanţa arată că art. 1 alin. (3) din Constituţie, care prevede că România este stat de drept, asigură supremaţia Constituţiei şi corelarea actelor normative cu Constituţia, având drept scop evitarea tendinţelor abuzive pe care organele statului le pot manifesta atunci când aplică legea. Din această perspectivă se are în vedere faptul că art. 90 şi 92 din Legea nr. 161/2003 se referă la calitatea de acţionar la societăţi cu capital privat, fără a face vreo distincţie referitoare la cota de participare la profit şi pierderi, aşa cum se face în art. 89 din aceeaşi lege, ori la calitatea pe care o astfel de societate o are în raporturile comerciale, respectiv de furnizor/prestator/ executant ori de achizitor/beneficiar. În plus, susţine că noţiunile de "raporturi comerciale" şi de "societate comercială" nu mai sunt definite în legislaţia actuală, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă fiind modificată însăşi denumirea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale în "Legea societăţilor". Ca atare, se apreciază că lipsa de claritate a legii conduce la o interpretarea extensivă din partea autorităţii statului chemate să aplice legea în contrapondere cu o interpretare restrictivă din partea destinatarului actului emis de autoritate.