Decizia CCR nr. 767/2016Paragraful 40

20. Cu privire la legile analizate, Curtea reţine că acestea nu au fost adoptate în procedură de urgenţă, astfel încât în speţă este aplicabil art. 15 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 referitor la termenul de 5 zile. Ele au fost depuse la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului la data de 10 octombrie 2016 şi trimise spre promulgare la data de 15 octombrie 2016, iar obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în data de 24 octombrie 2016. Termenul de 5 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 47/1992 s-a împlinit pe data de 14 octombrie 2016, ora 24. Chiar dacă sesizarea nu a fost depusă la Curtea Constituţională în interiorul termenului de protecţie, ea îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la obiectul controlului de constituţionalitate (legea nepromulgată încă), întrucât nici Constituţia şi nici Legea nr. 47/1992 nu reglementează obligativitatea introducerii obiecţiei de neconstituţionalitate în interiorul termenului de protecţie. Neintroducerea obiecţiei în acest termen nu are, aşadar, drept consecinţă decăderea titularilor din dreptul de a sesiza Curtea Constituţională, aceştia putând formula sesizări, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, sub condiţia ca legea să nu fi fost încă promulgată. Aceeaşi situaţie s-a constatat, cu titlu exemplificativ, în Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016, sau Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, nepublicată*) până la data pronunţării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea pronunţându-se pe fondul obiecţiei de neconstituţionalitate.