Decizia CCR nr. 749/2016Paragraful 25

18. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea dispun în sensul că, în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă. Astfel, în acest caz legiuitorul nu a mai prevăzut expres obligaţia organului de urmărire penală de a înregistra audierea martorilor. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 123 alin. (1) din Codul de procedură penală, transpunerea în formă scrisă a declaraţiei martorului urmează regulile prevăzute pentru consemnarea declaraţiei suspectului sau inculpatului. Totodată, în cazul audierii martorului sunt aplicabile regulile generale în materia audierii persoanelor cuprinse în secţiunea 1 a capitolului II al titlului IV din Codul de procedură penală. Curtea observă, de asemenea, că şi în acest caz, dacă apreciază că i s-a adus o vătămare prin neînregistrarea prin mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii martorului, inculpatul are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că nici dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) .