Decizia CCR nr. 745/2016Paragraful 12

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 274D/2016, judecătorul de cameră preliminară face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, în care s-a statuat că «dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală referitoare la judecarea plângerii "fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor" contravin dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât atât plângerea petentului, cât şi notele scrise ale procurorului şi ale intimaţilor sunt susceptibile de a influenţa soluţia privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acţiunii penale». Arată că plângerea formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1968 se verifică pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri prezentate, pe când, în procedura de soluţionare a plângerii formulate în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, nici din textul de lege supus controlului de constituţionalitate şi nici din Decizia Curţii nr. 599 din 21 octombrie 2014 nu rezultă că judecătorul de cameră preliminară mai poate administra în mod legal vreun mijloc de probă nou, nici chiar înscrisuri (cu atât mai mult proba cu martori). În aceste condiţii, părţile, persoana vătămată şi procurorul pot depune doar note scrise sau formula concluzii scrise sau orale cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, iar, în situaţia în care, în cauză, anterior s-a pus în mişcare acţiunea penală, suplimentar, se pot formula cereri şi ridica excepţii, în scris sau oral, cu privire la legalitatea administrării probelor ori efectuării urmăririi penale. Arată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat pe forma anterioară a instituţiei analizate, prin Decizia nr. 165 din 28 februarie 2006, şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. (7) din Codul de procedură penală din 1968, apreciind că "în conformitate cu acest text legal, verificarea de către instanţă a rezoluţiei sau ordonanţei atacate se realizează numai pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate, nu este de natură să aducă atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Aceasta, întrucât limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriuzisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen, sub aspectul legalităţii, al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate." Apreciază că şi în contextul noii proceduri, suntem în prezenţa unei judecăţi propriu-zise, în limitele unui control jurisdicţional exercitat de judecătorul de cameră preliminară, nu de instanţa de judecată, într-o procedură specială, care nu are drept scop aflarea adevărului şi realizarea rolului educativ al judecăţii. Soluţionarea unei asemenea plângeri nu cunoaşte stadiul unei cercetări judecătoreşti, în modalitatea în care aceasta a fost stabilită de legiuitor în procedura judecăţii în prima instanţă, ci se rezumă, în esenţă, la verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei atacate şi, eventual, a legalităţii administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, când a fost pusă în mişcare acţiunea penală, toate acestea strict în baza materialului constituit la urmărirea penală. Cu toate acestea, reţine că, urmare a repetatelor controale de constituţionalitate generate de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, Curtea Constituţională a statuat în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 că "în anumite circumstanţe aspectele de fapt ce au stat la baza obţinerii anumitor probe au relevanţă directă şi implicită asupra legalităţii probelor; or, imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum şi lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea clarifica situaţia de fapt, aspect ce se poate răsfrânge implicit asupra analizei de drept. Din această perspectivă, Curtea apreciază că rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului. Or, reglementând în acest mod procedura camerei preliminare şi având în vedere influenţa pe care această procedură o are asupra fazelor de judecată ulterioare, Curtea constată că legiuitorul a încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor." Totodată, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea a observat că procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, deşi nu vizează "ab initio existenţa unei acuzaţii în materie penală, deoarece ea a fost înlăturată de soluţiile pronunţate de procuror, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate desfiinţa soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii, atunci încheierea pronunţată are valenţele unui rechizitoriu, deci a unei acuzaţii în materie penală. Aşa fiind, deşi dispoziţiile în cauză normează în domeniul unor proceduri penale care nu ţin de rezolvarea pe fond a cauzei, dreptul la un proces echitabil trebuie impus, întrucât există posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la admisibilitatea plângerii să fie decisiv pentru stabilirea unei acuzaţii în materie penală." De asemenea, Curtea a arătat că "în cauzele în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, obiectul procedurii referitoare la soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată îl constituie nu numai admisibilitatea şi temeinicia acestora, cât şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Potrivit art. 341 alin. (11) din Codul de procedură penală, probele care au fost excluse de judecător în această fază nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, dacă judecătorul de cameră preliminară a dispus şi începerea judecăţii. Or, câtă vreme probele reprezintă chintesenţa oricărui proces penal, iar organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului, atunci este evident că procedura desfăşurată în aceste situaţii are o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis. Acest aspect presupune asigurarea posibilităţii participării atât a inculpatului, cât şi a procurorului la soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, aşezarea drepturilor apărării deopotrivă cu cele ale acuzării fiind de esenţa unui proces echitabil care implică şi egalitatea de arme." Analizând instituţia soluţionării plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată comparativ cu procedura camerei preliminare, observă că judecătorul de cameră preliminară din faza camerei preliminare desfăşoară o activitate similară celei desfăşurate de judecătorul de cameră preliminară care pronunţă soluţia prevăzută de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. Reţine că o componentă a cenzurii derulate în fiecare dintre aceste proceduri, se referă la verificarea legalităţii probelor administrate în faza de urmărire penală, activitate cu privire la care Curtea a apreciat în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Apreciază că argumentele Curţii Constituţionale referitoare la posibilitatea administrării de probe de către judecătorul de cameră preliminară în faza de cameră preliminară, în anumite circumst