Decizia CCR nr. 729/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că critica de neconstituţionalitate formulată este o consecinţă a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015. Se arată că au mai fost invocate excepţii de neconstituţionalitate similare, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, deciziile nr. 145 din 17 martie 2016, nr. 276 din 10 mai 2016 şi nr. 251 din 5 mai 2016, prin care a arătat că, dacă ar fi existat o jurisprudenţă constantă în sensul încălcării dreptului la apărare invocat de autorul excepţiei, în mod similar celor constatate prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, instanţa de contencios constituţional ar fi fost competentă să se pronunţe pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, dar că, în lipsa unei astfel de jurisprudenţe, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se susţine că cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile anterior invocate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.