Decizia CCR nr. 731/2016Paragraful 14

11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că textul de lege criticat îndeplineşte cerinţele de constituţionalitate. Cu privire la criticile referitoare la lipsa de previzibilitate a normei legale constată că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească, printre altele, şi condiţia previzibilităţii, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat. Reţine că, potrivit textelor de lege criticate, hotărârile pronunţate în apel nu sunt supuse unei căi de atac ordinare. Prin urmare, în privinţa unei decizii penale definitive legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac. Arată că dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăd că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii. Aşadar, reglementarea căilor de atac constituie atributul exclusiv al legiuitorului, art. 126 alin. (2) din Constituţie făcând referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac. Arată că jurisprudenţa Curţii Constituţionale în acest sens este vastă şi indică o serie de decizii ale instanţei de contencios constituţional. De asemenea face referire la Decizia Curţii nr. 631 din 11 noiembrie 2014, paragraful 29, potrivit căreia "stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la «condiţiile legii» atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea «sunt prevăzute numai de lege»".