Decizia CCR nr. 687/2016Paragraful 13

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că sintagma "se pot organiza" din cuprinsul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991 este ambiguă şi creează confuzie, neînţelegându-se dacă "a organiza", în sensul textului criticat, înseamnă "a se desfăşura", "a planifica", "a concepe" sau "a aranja". Se arată că intenţia legiuitorului a fost aceea de a conferi verbului "a organiza" sensul de "a desfăşura", întrucât, pentru declararea unei adunări publice, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, se impune notificarea prealabilă a primarului unităţii administrativ-teritoriale, prin transmiterea informaţiilor prevăzute la art. 7 din Legea nr. 60/1991. Prin urmare, autorul conchide că, potrivit textului criticat, orice întrunire trebuie să fie declarată cu 3 zile înainte de data desfăşurării ei, întrunirile organizate doar cu una sau două zile înainte sau cele spontane fiind interzise, aspect ce poate fi dedus şi prin interpretarea dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991, conform cărora organizarea şi desfăşurarea de adunări publice nedeclarate, neînregistrate sau interzise constituie contravenţie. Pentru acest motiv, se susţine că textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 39 referitor la libertatea întrunirilor. Se susţine, totodată, că expresia "în aer liber" din cuprinsul art. 1 al Legii nr. 60/1991 este ambiguă, potrivit acesteia legea criticată având ca obiect de reglementare doar adunările publice organizate, nu şi pe cele spontane. De asemenea, se arată că sintagma "orice alte întruniri" este neconstituţională, conform acesteia urmând a fi nelegale toate întrunirile la care iau parte două sau mai multe persoane.