Decizia CCR nr. 685/2016Paragraful 23

18. Faţă de criticile formulate, Curtea observă că a mai analizat, în jurisprudenţa sa, problematica reglementării unor aspecte ce ţineau de statutul funcţionarilor publici prin acte normative cu forţă juridică inferioară legii organice, contrar prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Cu titlu de principiu, Curtea a clarificat semnificaţia conceptului de statut juridic al unei categorii de personal, reţinând că acesta este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie (a se vedea Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19). Cele mai multe cauze în care Curtea a avut de verificat în ce măsură diverse aspecte se încadrează în conceptul de statut al funcţionarilor publici au vizat statutul poliţistului. În cazul acestuia, calitatea sa de funcţionar public este menţionată expres în chiar art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, particularizându-l în raport cu funcţionarii publici la care se referă Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, prin aceea că are un statut special, exercitând atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului. Art. 78 din Legea nr. 360/2002 stabileşte, însă, în acelaşi timp, că dispoziţiile sale se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999.