Decizia ÎCCJ nr. 13/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 56. Temeiul formulării prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. ... 57. Reglementând domeniul de aplicare a evocatului act normativ, prin art. 1, legiuitorul delegat stipulează: „(1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1) .“ ... 58. Cu referire la condițiile de admisibilitate a sesizării, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 59. Este de observat că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță sau în calea de atac, spre deosebire de condiția impusă de art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la sesizarea doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor care sunt învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță. ... 60. Rezultă că prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se aplică cu prioritate în raport cu cele ale art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, urmând a fi completate cu prevederile dreptului comun în materie. În acest sens, de altfel, prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se statuează expres: „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie.“ ... 61. De altfel, trebuie subliniat că legiuitorul delegat a ținut cont la adoptarea acestui act normativ, aspect rezultat din preambulul acestuia, de „configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România“, apreciind că, în raport cu rolul și funcțiile acestui mecanism, măsurile legislative propuse „pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. ... 62. Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, o cauză de natura celor menționate limitativ în cuprinsul art. 1 al ordonanței de urgență; ... b) completul de judecată care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să fi fost legal învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; ... c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... ... 63. Văzând aceste condiții și verificând îndeplinirea lor, se constată că sesizarea de față este admisibilă. ... 64. Chestiunea de drept a fost ridicată într-o cauză aflată în curs de judecată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și are ca obiect plata unor drepturi de natură salarială cuvenite personalului plătit din fonduri publice, iar soluționarea pe fond a cauzei depinde de dezlegarea acestei chestiuni de drept; chiar dacă problema ridicată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale privește unele texte legale în prezent abrogate, litigiul aflat pe rolul acestei instanțe are ca obiect o situație juridică apărută la momentul în care acestea erau în vigoare. ... 65. De asemenea, chestiunea de drept nu a primit o dezlegare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție nici prin mecanismul hotărârii prealabile și nici printr-o decizie de recurs în interesul legii. Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rezolvă o problemă similară, dar nu identică. Astfel, prin această decizie au fost stabilite natura juridică a dreptului reglementat de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 (indemnizație de încadrare brută lunară) și categoria magistraților îndrituiți să invoce principiile nediscriminării și egalității pentru a obține același beneficiu (magistrații care ocupau o „funcție similară“ cu procurorii ce și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, astfel cum această noțiune este definită la art. 7 lit. g) coroborat cu art. 8 din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017), pe când chestiunea de drept din prezenta cauză privește situația personalului asimilat judecătorilor și procurorilor și o problemă de drept distinctă - dacă această categorie de personal poate să invoce, în baza asimilării, discriminarea față de magistrații care ocupau o „funcție similară“, precum și salarizarea la nivel maxim. ... 66. De asemenea, problema apare ca fiind reală și suficient de dificilă încât să dea naștere la opinii divergente la nivelul instanțelor judecătorești. Astfel, după cum s-a arătat, deși majoritatea instanțelor au considerat că dreptul la diurnă reglementat de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 nu se cuvine personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției, totuși, opinia contrară a condus la pronunțarea deciziei menționate anterior la paragraful 46. ... 67. Având în vedere că riscul apariției unei jurisprudențe neunitare este real și concret, că revine Înaltei Curți de Casație și Justiție sarcina de a preîntâmpina astfel de situații și că mecanismul hotărârii prealabile este adecvat pentru atingerea acestui scop, se constată ca fiind îndeplinită și cerința dificultății chestiunii de drept. ... + Asupra fondului sesizării 68. Rezultă din actul de sesizare și din documentația aferentă că, în esență, chestiunea de drept se reduce la întrebarea dacă, pentru a respecta principiul nediscriminării, dreptul la diurnă cuvenit procurorilor care și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, în temeiul art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, forma în vigoare în perioada 2018-2022, coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, se cuvine și personalului de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției, asimilat judecătorilor și procurorilor în temeiul art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. ... 69. Așadar, deși întrebarea Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale se referă la „drepturile reglementate de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004“, în realitate este vorba de un singur drept, respectiv dreptul la diurnă reglementat de art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, chestiunea de drept ce urmează să fie dezlegată urmând să fie ajustată în consecință. ... 70. În contextul problematicii soluționate prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dezlegarea va depinde de răspunsul la întrebarea dacă personalul asimilat magistraților poate pretinde că ocupă o „funcție similară“ cu procurorii ce și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, astfel cum această noțiune este definită la art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 8 din secțiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la aceeași lege-cadru. ... 71. Pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, răspunsul este unul negativ. ... 72. Astfel, potrivit art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017, „funcția similară“ „reprezintă o funcție de același fel din cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, care implică aceleași condiții de studii, grad/treaptă profesională, gradație, vechime în funcție sau vechime în specialitate, după caz, și condiții de muncă“. ... 73. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale menționată în paragraful 51 din prezenta decizie (spre exemplu, Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, paragrafele 28 și 29), deși personalul de specialitate juridică este asimilat magistraților în ceea ce privește drepturile și obligațiile, există totuși deosebiri esențiale între cele două categorii profesionale, prin raportare la natura activității efectiv desfășurate. Astfel, magistrații și personalul asimilat acestora reprezintă două categorii socioprofesionale distincte. ... 74. Într-adevăr, dacă activitățile ar fi de aceeași natură sau cele două categorii socioprofesionale ar fi identice, asimilarea reglementată de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și-ar pierde rațiunea pentru care a fost instituită de legiuitor. ... 75. Natura diferită a activităților desfășurate de cele două categorii socioprofesionale implică faptul că acestea nu își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă, așa cum cere expres dispoziția legală de mai sus. Drept urmare, funcția de magistrat și funcția de personal asimilat nu sunt similare, în sensul art. 7 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 76. Asimilarea presupune faptul că personalul asimilat magistraților are aceleași drepturi și obligații ca magistrații, cu excepția acelor situații în care dispoziții legale speciale justifică derogarea. Regimul juridic asociat de lege celor două categorii socioprofesionale este asemănător, dar nu identic. ... 77. În materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, principiul nediscriminării presupune eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție. Cum activitatea magistraților și activitatea personalului de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției au o natură juridică diferită, tratamentul diferit din punctul de vedere al dreptului la diurnă este justificat și respectă principiul în discuție, în forma particulară pe care o îmbracă în materie de salarizare. ... 78. De asemenea, principiul nediscriminării este respectat și în forma generală pe care i-o dă art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum este interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Jurisprudența în materie a Curții de la Strasbourg este vastă și Înalta Curte de Casație și Justiție alege să o exemplifice prin trimitere la Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunțată în Cauza Driha contra României (Cererea nr. 29556/02). Rezultă din paragraful 37 al acestei hotărâri sensul pe care Curtea îl dă discriminării: „37. În lumina articolului 14 din Convenție, o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile (Willis contra Marii Britanii, nr. 36042/97, § 48, CEDO 2002-IV).“ ... 79. Or, tratamentul salarial diferit referitor la dreptul la diurnă al personalului de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției, pe de o parte, și cel al procurorilor care și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, pe de altă parte, este justificat obiectiv și rațional de natura diferită a activității prestate de cele două categorii socioprofesionale. ... 80. În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor mai sus amintite [respectiv art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 și cu art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004], prin raportare la dispozițiile art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție ajunge la aceeași concluzie. ... 81. Referirea instanței de trimitere la dispozițiile art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 se face în considerarea faptului că textul legal prevede împrejurarea că nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul instituțiilor sau autorităților publice subordonate. Se pune astfel problema dacă existența unor hotărâri judecătorești definitive, prin care magistrații sau persoanele făcând parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților au obținut dreptul la diurnă aflat în discuție, ar fi de natură să influențeze soluția ce se va da în cauză, în condițiile în care în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare“ trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive (paragraful 34). Chiar dacă această decizie a fost pronunțată în alt context legislativ, ea continuă să fie relevantă, deoarece concepția Curții Constituționale a fost preluată ulterior de legiuitor și încorporată în textul art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 82. Răspunsul este unul negativ și în acest caz. ... 83. Sub acest aspect, prezintă relevanță Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis cu caracter obligatoriu că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a) , b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept.“ Din cuprinsul acestei decizii rezultă că obligativitatea dezlegărilor date de instanța supremă asupra unor chestiuni de drept, statornicită de dispozițiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nu poate fi nesocotită în considerarea unor hotărâri judecătorești care privesc alte raporturi juridice similare, întrucât aceste hotărâri produc efecte doar în cauzele în care au fost pronunțate. ... 84. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut ocazia să se pronunțe asupra sensului Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 în contextul invocării principiilor nediscriminării și legalității prevăzute de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 și al argumentului salarizării la nivel maxim a salariilor de bază, prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, stabilind următoarele: „În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.“ ... 85. S-a preluat astfel distincția făcută de către Curtea Constituțională în paragraful 26 al Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 între drepturi cu aplicabilitate generală (cum au fost majorările de 2%, 5% și, respectiv, 11% acordate magistraților și personalului asimilat, în baza vechii legislații salariale) și drepturi recunoscute în baza unor situații de fapt particulare (cum ar fi, spre exemplu, sporul de doctorat). ... 86. Or, dreptul la diurnă în discuție rezultă dintr-o situație particulară și se acordă doar unei categorii limitate de magistrați: procurorilor care și-au desfășurat activitatea în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și, în urma Deciziei nr. 13 din 13 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, magistraților care au „funcții similare“. ... 87. Prin urmare, și în acest caz, interpretarea dispozițiilor art. 88^2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, cu art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și cu art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 conduce la concluzia că dreptul la diurnă nu se cuvine personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției. ... 88. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, raportate la art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ... ...