Decizia CCR nr. 667/2016Paragraful 32

27. Cu privire la cel de-al treilea criteriu, Curtea reţine că sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică pentru personalul care deja beneficiază de acesta este un spor care se calculează la indemnizaţia de bază lunară, fără a deveni parte a acesteia, pe când, în situaţia dată, sporul, aplicat la salariul de bază lunar, devine parte integrantă a acestuia, aspect care relevă un privilegiu în ceea ce priveşte modalitatea de determinare, în final, a salariului/indemnizaţiei de bază. Aceasta, mai ales că art. 160 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, este neechivoc, în sensul că "Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri", realizându-se astfel o distincţie între salariul de bază şi elementele adiţionale ale acestuia, printre care şi sporurile. În cazul nerespectării acestei distincţii, se ajunge la situaţia ca alte sporuri să fie calculate având drept bază şi sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, ceea ce echivalează cu calculul unui "spor la spor". Or, o asemenea reglementare normativă este una care se constituie într-un veritabil tratament privilegiat în privinţa destinatarilor normei prin raportare la cvasimajoritatea personalului salarizat căruia i se aplică reglementarea de drept comun cuprinsă în Codul muncii referitoare la compunerea indemnizaţiei/salariului. Aşadar, aplicarea unui asemenea tratament în privinţa salarizării personalului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici constituie un privilegiu în materia stabilirii indemnizaţiei/salariului. Prin urmare, nu poate fi acceptat ca acest spor, în sine, să constituie atât o parte a indemnizaţiei/ salariului de bază, la care să se calculeze procentual alte sporuri prevăzute de lege, cât şi un adaos salarial pentru compensarea corespunzătoare a unor condiţii de muncă în considerarea cărora este acordat.