Decizia CCR nr. 624/2016Paragraful 43

41. În ceea ce priveşte critica formulată de Guvern, potrivit căreia, deşi în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 20 septembrie 2016, legea criticată nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru adoptare şi a fost transmisă Senatului, în calitate de Cameră decizională spre dezbatere, în loc să fie reintrodusă pe ordinea de zi, împrejurare ce ar fi de natură a contraveni dispoziţiilor art. 75 alin. (3) şi art. 77 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Din analiza coroborată a normelor constituţionale cuprinse în art. 75 rezultă că, într-adevăr, după adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv [alin. (3) ], însă Constituţia stabileşte la art. 75 alin. (2) termenul în care prima Cameră sesizată are obligaţia de a se pronunţa asupra proiectului sau propunerii legislative (45 de zile, respectiv 60 de zile pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită), instituind prezumţia adoptării tacite în cazul în care acest termen a fost depăşit. Cu alte cuvinte, neluarea în dezbatere a legii în termenul prevăzut de Constituţie sau dezbaterea acesteia în plenul Camerei, neurmată de adoptarea ei prin vot, nu constituie un impediment în derularea procedurii legislative, norma constituţională reglementând o ficţiune juridică, ce înlătură posibilitatea unui blocaj al proiectului sau propunerii legislative în prima Cameră sesizată şi care are ca finalitate asigurarea unei proceduri fluente, succesive, expresie a principiului bicameralismului. Se evită, pe această cale, exercitarea unui veto în prima Cameră a Parlamentului şi se dă substanţă prevederilor art. 75 alin. (3) , potrivit cărora a doua Cameră (Camera decizională) decide în mod definitiv.