Decizia CCR nr. 623/2016Paragraful 39

38. Se mai susţine că Legea dării în plată, prin modul în care operează şi efectele pe care aceasta le produce, aduce o ingerinţă nepermisă dreptului de proprietate pe care banca îl are asupra creanţelor izvorâte din contractele de credit. Astfel, pe de o parte, atunci când dreptul de creanţă este înlocuit cu un alt bun împotriva voinţei titularului dreptului - în situaţia autoarei, obiectul prestaţiei debitorului care corespunde dreptului de creanţă al băncii este modificat dintr-o sumă de bani, într-un bun imobil - se manifestă o intervenţie a legiuitorului nepermisă de cadrul constituţional şi, pe de altă parte, având în vedere că valoarea bunului imobil este mai mică decât cuantumul creanţei datorate de client băncii, diminuarea patrimoniului băncii este vădită.