Decizia CCR nr. 622/2016Paragraful 10

7. De asemenea, autorii susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 a fost emisă cu încălcarea art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, deoarece în acest caz nu există o situaţie de "urgenţă", care să nu fi putut suporta amânarea reglementării, astfel încât să fie consultat şi publicul interesat. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 este justificată doar urgenţa adoptării reglementărilor în domeniul ajutorului de stat, dar nu se face nicio menţiune cu privire la acele situaţii extraordinare, a căror reglementare nu putea fi amânată şi care au determinat urgenţa modificării unor prevederi ale Legii concurenţei nr. 21/1996, care nu aveau nicio legătură cu ajutoarele de stat. În plus, conţinutul art. 50 pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014, care reia prevederile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014 de modificare a art. 43 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, denotă că, în realitate, urgenţa adoptării acestor prevederi legale a fost determinată de necesitatea acoperirii viciilor de neconstituţionalitate care afectează Ordonanţa Guvernului nr. 12/2014. Mai mult, circumstanţele particulare ale prezentei cauze denotă că există suspiciuni rezonabile în sensul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 a fost adoptată pro causa, pentru a permite adoptarea unei decizii nelegale, viciată prin aceea că, între data audierilor în faţa Consiliului Concurenţei (23 octombrie 2014) şi data deliberării Plenului Consiliului Concurenţei (9 decembrie 2014), cvorumul nu mai putea fi întrunit, respectiv componenţa membrilor plenului Consiliului Concurenţei nu mai putea fi aceeaşi.