Decizia CCR nr. 615/2016Paragraful 20

16. Raportat la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 şi 47, pe lângă faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se rezumă la a invoca textele din Constituţie, fără a arăta, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre textul legal criticat şi aceste prevederi constituţionale, Curtea apreciază că acestea nici nu au incidenţă în cauză, vizând drepturi care nu sunt susceptibile a fi încălcate prin textul legal criticat. Dreptul la muncă, consacrat constituţional prin art. 41 din Legea fundamentală, asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în condiţiile stabilite de legiuitor, iar instituirea cauţiunii prevăzute de textul legal criticat nu înseamnă o negare a dreptului la muncă. În legătură cu pretinsa încălcare a art. 47 din Constituţie, Curtea reţine că instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere dreptului la un nivel de trai decent. În acest sens, Curtea a apreciat, prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016, paragraful 14, că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie privind obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, întrucât instituirea unei cauţiuni ca garanţie a exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti nu are legătură cu dezvoltarea economică şi protecţia socială ce trebuie asigurate de către stat.