Decizia CCR nr. 593/2016Paragraful 48

40. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea constată că majorarea salarială acordată personalului Ministerului Transporturilor nu poate fi calificată decât ca un privilegiu în raport cu celelalte categorii de personal din administraţia publică centrală de specialitate. Asemenea majorări salariale individualizate, la nivelul unui minister, trebuie realizate în considerarea unui anumit scop şi a unor sarcini/atribuţii de serviciu suplimentare, şi nicidecum prin reglementarea unui sistem paralel de salarizare. Or, în cauză, această creştere salarială distinctă de cea generală operată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, ea eludând, practic, sistemul de salarizare pe clase consacrat de reglementarea generală în materie. Un atare procedeu legislativ duce la imposibilitatea aplicării reale a unui sistem unic de salarizare şi se ajunge la situaţia ca una şi aceeaşi grilă de salarizare să fie aplicată diferenţiat de la minister la minister. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reţine că textul criticat consacră un privilegiu salarial, contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie, iar neconstituţionalitatea astfel constatată are drept consecinţă eliminarea privilegiului acordat.