Decizia CCR nr. 568/2016Paragraful 21

13. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în cauză, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că prevederile de lege criticate nu se aplică şi în cazul primarului. Astfel, Curtea constată că, în realitate, această critică are în vedere o omisiune legislativă, şi anume absenţa includerii primarului în categoria destinatarilor normei juridice criticate. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea şi completarea dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate. Or, soluţionarea aspectelor referitoare la omisiuni de reglementare sau caracterul incomplet al reglementării nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate, sens în care este şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, spre exemplu, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.