Decizia CCR nr. 548/2016Paragraful 7

5. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul conferă expres dreptul la recurs numai în cazul în care instanţa dispune prin încheiere suspendarea judecăţii procesului ori respingerea cererii de repunere pe rol, deoarece ambele soluţii tind a prelungi durata procesului. Textul criticat nu cuprinde nicio dispoziţie discriminatorie. Regimul juridic diferit constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul, are la bază deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii în soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Nu se încalcă nici dreptul la apărare, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, conform dispoziţiilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care completează dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009. Totodată, textul legal criticat nu contravine nici principiului priorităţii dreptului comunitar întrucât, în cazurile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 340/2009, sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este facultativă, în timp ce în cazurile prevăzute de art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie. În raport cu soluţia ce se adoptă cu privire la solicitarea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, judecata poate fi suspendată, în cazurile prevăzute la alin. (1) sau suspendarea judecăţii este obligatorie, în cazurile prevăzute la alin. (2) .