Decizia CCR nr. 542/2016Paragraful 19

14. În plus, Curtea reţine că procurorul dispune clasarea atunci când există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală. Ordonanţa de clasare trebuie să cuprindă, dacă este cazul, şi dispoziţii privind ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii, respectiv sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale [art. 315 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. a) şi c) din Codul de procedură penală]. Aşa cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 249 alin. (3) -(5) din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii se pot dispune pentru garantarea executării pedepsei amenzii, în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse sau în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare. Întrucât în cazul clasării nu se mai pune problema aplicării vreunei pedepse, menţinerea măsurii asigurătorii prin ordonanţa de clasare poate avea ca scop fie luarea ulterioară, de către judecătorul de cameră preliminară, la sesizarea procurorului, a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, ipoteză vizată de art. 315 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală, fie garantarea executării cheltuielilor judiciare avansate de stat, fie repararea pagubei produse prin infracţiune. Pentru această ultimă ipoteză, art. 315 alin. (2) lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală prevede expres că, dacă procurorul dispune, prin ordonanţa de clasare, menţinerea măsurii asigurătorii, iar persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei, respectiva măsură asiguratorie încetează de drept. Aşadar, menţinerea măsurii asigurătorii este temporară, aceasta încetând ope legis la expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea soluţiei dacă persoana vătămată nu sesizează instanţa civilă.