Decizia CCR nr. 575/2016Paragraful 7

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) , art. 34, art. 41 alin. (2) , art. 44 alin. (1) şi (2) , art. 45, art. 53, art. 56 alin. (2) şi art. 139 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu instituie acelaşi termen de prescripţie stabilit de lege pentru recuperarea creanţelor bugetare. Cu privire la art. 16 alin. (1) din Constituţie, susţine că, atâta vreme cât pentru Casa de Asigurări de Sănătate nu se instituie prin lege un termen de 90 de zile pentru solicitarea plăţii contribuţiilor datorate de angajator, ci acesta beneficiază de termenul de prescripţie de 5 ani privind creanţele bugetare, dispoziţiile de lege criticate care instituie termenul de 90 de zile sunt discriminatorii. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii, şi anume deciziile nr. 970 din 31 octombrie 2007, nr. 107 din 1 noiembrie 1995, nr. 35 din 2 aprilie 1996, nr. 381 din 30 septembrie 2004, nr. 529 din 25 noiembrie 2004, precum şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Referitor la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 34, art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 44 alin. (1) şi (2) , art. 45, art. 53 şi art. 56 alin. (2) , invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Mai arată că principiul egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, are o sferă largă de cuprindere, astfel că, din conţinutul acestui text, rezultă că toţi cetăţenii au dreptul să fie trataţi în mod egal, inclusiv de legea fiscală.