Decizia CCR nr. 507/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la art. 260 din Codul de procedură penală se susţine că acesta trebuie interpretat coroborat cu art. 10 alin. (2) din Codul de procedură penală şi că reprezintă o transpunere în legislaţia românească a dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la care, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că timpul necesar de care trebuie să dispună o persoană acuzată se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, ţinând cont de natura, complexitatea şi stadiul procedurii. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 515 din 7 iulie 2015, şi se solicită menţinerea acesteia.