Decizia CCR nr. 519/2016Paragraful 23

20. Guvernul menţionează că, din analiza reglementării criticate reiese faptul că, într-adevăr, dispoziţiile a căror nerespectare atrage aplicarea sancţiunii contravenţionale nu sunt identificate de o manieră concretă de către legiuitor, încălcându-se prevederile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, conform cărora "actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii (...)". Astfel, legiuitorul nu identifică actele normative care stabilesc conduita a cărei nerespectare atrage aplicarea sancţiunii contravenţionale. În acest context, precizează că, în cauza de faţă, pot fi incidente considerentele cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, în ceea ce priveşte necesitatea ca un act normativ să îndeplinească anumite condiţii calitative, respectiv claritate, precizie, previzibilitate. Totodată, menţionează că, în măsura în care este lipsită de previzibilitate, norma ar putea fi considerată şi de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie, inclusiv dreptului la un proces echitabil. Apreciază că instituţia competentă a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate este Curtea Constituţională.