Decizia ÎCCJ nr. 107/2024 (HP)Punctul VI

VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările 62. Completul de judecată din cadrul Curții de Apel Timișoara a apreciat că art. 7 din Decretul nr. 167/1958 are un conținut diferit față de art. 2.523 din Codul civil, stabilind exclusiv un moment obiectiv pentru începutul prescripției, și anume nașterea dreptului la acțiune. În același timp, legiuitorul instituie și o prezumție legală în sensul că data la care s-a născut efectiv dreptul la acțiune coincide cu momentul la care titularul său a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea acestui drept. ... 63. Dat fiind că, sub imperiul Decretului nr. 167/1958, începutul termenului de prescripție nu era condiționat de vreun alt moment la care creditorul, fără culpa sa, ar fi aflat sau ar fi trebuit să afle cu întârziere de nașterea dreptului său, singurul remediu pentru situațiile în care termenul de trei ani se împlinea, fără culpa sa, a fost instituția repunerii în termen reglementată de art. 19 din același act normativ. ... 64. De altfel, opiniile doctrinare au justificat instituția repunerii în termenul de prescripție prin prisma intenției legiuitorului de a înlătura contradicția ce putea apărea între prezumția că nașterea dreptului este cunoscută de reclamant și situația în care titularul dreptului la acțiune se afla în imposibilitate de a cunoaște nașterea dreptului. ... 65. Nu în ultimul rând, interpretarea dispozițiilor art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 în sensul arătat mai sus este în concordanță cu normele art. 171 alin. (1) din Codul muncii [text care exista și în varianta inițială a Codului muncii în conținutul art. 166 alin. (1) ], care statuează că „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate“. ... ...