Decizia ÎCCJ nr. 107/2024 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 91. Cu titlu preliminar, sintetizând chestiunile asupra cărora instanțele de trimitere au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să dea o dezlegare prealabilă, se constată că aspectele în discuție sunt legate de: a) incidența și condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008, respectiv dacă drepturile bănești, constând în plata diurnei de 40 dolari americani pe zi și acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere în cuantum de 1 dolar american pe zi, reglementate de aceste dispoziții legale, pentru perioadele în care personalul care a participat la misiuni de menținere a păcii în afara teritoriului statului român (Georgia, Irak, Afganistan, Liberia), se cuvin acestuia chiar dacă, în aceeași perioadă, personalul participant la misiuni a beneficiat de o sumă zilnică cu titlu de diurnă de misiune (MSA), care a fost suportată de organizația internațională sub egida căreia s-a desfășurat misiunea (Sesizarea nr. 1.975/1/2024 formulată în Dosarul nr. 3.620/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; Sesizarea nr. 2.115/1/2024 formulată în Dosarul nr. 4.849/105/2022 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă; Sesizarea nr. 2.251/1/2024 formulată în Dosarul nr. 5.826/109/2022*, precum și Sesizarea nr. 2.252/1/2024 formulată în Dosarul nr. 656/109/2023, ambele dosare aflate pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale); ... b) modalitatea de determinare a începutului curgerii termenului de prescripție în ce privește dreptul la acțiune având ca obiect pretențiile bănești mai sus menționate (Sesizarea nr. 1.975/1/2024 formulată în Dosarul nr. 3.620/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale; Sesizarea nr. 2.115/1/2024 formulată în Dosarul nr. 4.849/105/2022 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă; Sesizarea nr. 2.251/1/2024 formulată în Dosarul nr. 5.826/109/2022*, precum și Sesizarea nr. 2.252/1/2024 formulată în Dosarul nr. 656/109/2023, ambele dosare aflate pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale); ... c) dacă, în contextul în care drepturile pretinse prin aceste acțiuni au fost prevăzute într-un act normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă se raportează doar la un moment obiectiv, reprezentat de data nașterii dreptului de creanță, sau au în componența lor și un element subiectiv care presupune determinarea momentului la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască nașterea dreptului reclamat, similar cu reglementarea art. 2.523 din Codul civil (Sesizarea nr. 2.339/1/2024 formulată în Dosarul nr. 2.993/108/2022* al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale). ... ... 92. Examinând condițiile de admisibilitate necesar a fi întrunite pentru declanșarea mecanismului de interpretare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra unor chestiuni de drept, Înalta Curte constată că sesizările au fost transmise instanței supreme în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024 și care, potrivit art. 4 din același act normativ, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, prin urmare și cu prevederile art. 519 și următoarele din acest cod. ... 93. Sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este stabilită de art. 1 alin. (1) -(3) din acest act normativ care statuează că: + Articolul 1 (1) Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal. (2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1) . (3) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2) , de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 94. Pe de altă parte, în acord cu prevederile generale cuprinse în art. 519 din Codul de procedură civilă, ce constituie dreptul comun în ce privește procedura pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 95. Derogatoriu de la dispozițiile generale cuprinse în Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 statuează că „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 96. Reținând că sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este limitată la litigiile enumerate la art. 1 din ordonanța de urgență, celelalte aspecte derogatorii pe care acest act normativ le mai instituie, în raport cu reglementarea generală cuprinsă în Codul de procedură civilă, sunt cele legate de înlăturarea cerinței noutății chestiunii de drept de care depinde soluționarea pe fond a litigiului și de împrejurarea că titular al sesizării pot fi atât prima instanță, cât și instanța de control judiciar în fața căreia se află litigiul în curs de judecată. ... 97. În acest context, pentru admisibilitatea sesizării instanței supreme pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, rămân incidente toate celelalte cerințe impuse de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, iar evaluarea jurisprudenței obligatorii anterioare a instanței supreme se impune a fi realizată în acord cu aceste derogări, dezlegările anterioare fiind obligatorii, cu excepția acelor situații în care sesizările au fost respinse pentru neîndeplinirea condiției de admisibilitate referitoare la titularul sesizării ori la caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei. ... 98. Coroborând dispozițiile speciale cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 cu prevederile generale ale art. 519 din Codul de procedură civilă, se constată că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în virtutea acestui act normativ cu caracter special, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: – să privească un litigiu în curs de judecată care să aibă ca obiect stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... – litigiul să se afle pe rolul unui complet învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în căile de atac; ... – să fie vorba despre o chestiune de drept care să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizii interpretative obligatorii anterioare, și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; ... – soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept. ... ... 99. Evaluând sesizările conexate, pentru a stabili dacă se verifică îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că primele două cerințe de admisibilitate sunt întrunite. ... 100. Astfel, litigiile în cadrul cărora s-au formulat sesizările, ce au fost conexate la nivelul instanței supreme, întrucât privesc lămurirea acelorași chestiuni, se află în curs de judecată fie în primă instanță, la Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Prahova - Secția I civilă, fie în stadiul apelului la Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. ... 101. Pe de altă parte, obiectul acestor litigii îl constituie pretenții bănești de natură salarială, decurgând din raporturile de serviciu ale reclamanților cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, înscriindu-se așadar în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 102. Nu sunt însă întrunite celelalte două condiții de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile asupra unor chestiuni de drept, întrucât aspectele sesizate de instanțele de trimitere fie au fost lămurite prin decizii interpretative anterioare ale instanței supreme, fie nu constituie „chestiuni de drept“ în înțelesul pe care această sintagmă l-a dobândit în timp prin jurisprudența instanței supreme dezvoltată în procedura de pronunțare a unei hotărâri prealabile, reprezentând chestiuni de fapt ale căror constatare și apreciere sunt de competența exclusivă a instanțelor învestite cu soluționarea litigiului. ... 103. În acest sens, cu privire la prima chestiune de drept a cărei lămurire s-a solicitat, cea legată de sfera de aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că divergența de opinie dintre părțile litigante, cu privire la aplicarea acestor dispoziții legale, s-a ivit într-un singur litigiu, dintre cele în care s-au formulat sesizări înregistrate la instanța supremă ce au fost ulterior conexate, respectiv în Dosarul nr. 3.620/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. ... 104. Din lectura actelor de procedură depuse de părți se observă că divergența privind incidența și interpretarea normei pleacă de la susținerea reclamantului conform căreia ar fi îndreptățit la plata drepturilor bănești solicitate și recunoscute de prevederile legale invocate, pe de o parte, în contrast cu poziția procesuală a pârâtului potrivit căreia, de vreme ce reclamantul a beneficiat de o sumă zilnică cu titlu de diurnă de misiune (MSA - Mission Subsistence Allowance), ce a fost suportată și acordată de ONU, nu mai poate beneficia de drepturile reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, astfel că prevederile din acest act normativ nu ar mai avea incidență în împrejurările date. De asemenea, potrivit poziției procesuale a pârâtului, reclamantul nu ar putea beneficia încă o dată de dreptul înscris în art. 3 din același act normativ (acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere în cuantum de 1 dolar american pe zi) deoarece aceste drepturi au fost acordate reclamantului de ONU sub egida căruia s-a derulat misiunea militară. ... 105. În toate celelalte dosare în care instanțele de trimitere au formulat sesizări adresate instanței supreme în temeiul art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu privire la chestiunea vizând drepturile recunoscute de art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008 (dosarele nr. 5.826/109/2022* și nr. 656/109/2023 ale Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale; Dosarul nr. 4.849/105/2022 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă), pârâtul nu a negat îndreptățirea reclamanților la primirea drepturilor solicitate, invocând însă excepția prescripției acțiunii, precum și o apărare de fond constând în aceea că drepturile solicitate au fost achitate în valută, prin virament bancar, fiind invocată în acest sens și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată. ... 106. Se constată așadar că, cel puțin în aceste din urmă dosare, sesizarea care privește sfera de aplicare și de incidență a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. S-639/2008, nu îndeplinește condiția impusă de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, aceea ca de lămurirea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării să depindă soluționarea pe fond a cauzei. Așa cum se poate observa, în dosarele menționate la pct. III din prezenta decizie, disputa dintre părțile litigante nu poartă asupra modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate de reclamanți, pârâtul recunoscând că reclamanții au fost îndreptățiți la încasarea drepturilor prevăzute de dispozițiile legale invocate. Prin urmare, atâta vreme cât pârâtul nu contestă îndreptățirea reclamanților la drepturile enumerate la art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, în conținutul indicat de aceștia, ci susține că aceste drepturi au fost deja achitate reclamanților, soluționarea pe fond a acestor cauze va depinde de concluzia pe care instanțele de trimitere o vor extrage din probațiunea administrată în fiecare litigiu în parte, iar rezolvarea acestor litigii nu va depinde de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor indicate în încheierile de sesizare a instanței supreme. ... 107. Prin urmare, o primă concluzie ce se impune este aceea că, în privința sesizărilor conexate (Sesizarea nr. 2.115/1/2024 formulată în Dosarul nr. 4.849/105/2022 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă; Sesizarea nr. 2.251/1/2024 formulată în Dosarul nr. 5.826/109/2022* și Sesizarea nr. 2.252/1/2024 formulată în Dosarul nr. 656/109/2023, ambele dosare aflate pe rolul Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale), condiția de admisibilitate prevăzută atât de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și de art. 519 din Codul de procedură civilă, aceea ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei, nu este îndeplinită. ... 108. Pe de altă parte, având în vedere că în cadrul Dosarului nr. 3.620/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale părțile litigante au exprimat opinii divergente cu privire la incidența, interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, pârâtul susținând că reclamantul nu este îndreptățit la diurna reglementată de acest text de lege întrucât a beneficiat pe perioada misiunii de o sumă zilnică cu titlu de diurnă de misiune (MSA - Mission Subsistence Allowance), se constată că, în acest caz, de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 109. Cu toate acestea, examenul deciziilor interpretative obligatorii anterioare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție relevă că acest aspect controversat a mai făcut obiect de analiză al instanței supreme care a mai fost chemată să dezlege aceleași chestiuni de drept, prin hotărâri interpretative, nefiind așadar întrunită cerința de admisibilitate impusă de lege [art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024], respectiv aceea ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja prin hotărâri obligatorii anterioare. ... 110. Astfel, inițial, prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 27 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, în sensul de a se stabili dacă drepturile bănești reglementate de aceste prevederi (diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere) trebuie acordate de statul român necondiționat de plata acelorași drepturi de către organizațiile internaționale sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop. ... 111. În considerentele de la paragrafele 71, 74 și 75 din această decizie s-au reținut următoarele: În speță, întrebarea este formulată de o manieră ipotetică. Instanța de trimitere se raportează la ipoteza existenței unei identități între drepturile bănești de care a beneficiat reclamantul de la organizațiile internaționale sub mandatul cărora s-a desfășurat misiunea la care acesta a participat și cele datorate de statul român, în temeiul normelor legale supuse interpretării, și solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să precizeze dacă, într-o astfel de ipoteză, polițistul participant la misiunea internațională este îndreptățit să încaseze aceste drepturi bănești și de la autoritățile naționale. (…) În speța de față, interpretarea normei naționale nu se poate face în mod izolat, ci doar prin coroborare cu reglementările europene sau internaționale care au asigurat cadrul legal de desfășurare a misiunii la care a participat polițistul. Dacă, potrivit acestor reglementări, o anumită cheltuială este preluată de organizația internațională sau de statul partener, se creează un cadru legal derogator de la norma națională, polițistul aflat în misiune nefiind îndreptățit să solicite același beneficiu atât de la partenerul extern, în baza reglementărilor internaționale sau europene, cât și de la autoritățile naționale, în temeiul legislației interne. Acest raționament rămâne pe deplin valabil și atunci când drepturile bănești acordate de către partenerul extern conform acordurilor/înțelegerilor tehnice europene sau internaționale sunt structurate în mod diferit față de reglementarea națională. Important este ca, în esență, plățile efectuate de partener să fi avut în vedere, în ansamblu, aspectele la care s-a raportat și legiuitorul intern atunci când a reglementat drepturile polițistului aflat în misiune. ... 112. Prin urmare, aceleași dispoziții legale și exact aceleași aspecte de interpretare au mai fost înaintate spre dezlegare instanței supreme, iar sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât s-a apreciat că aspectul de interpretare suspus dezlegării nu întrunește cerința de a constitui o chestiune de drept veritabilă, instanța de trimitere neavând nicio dificultate în interpretarea normei legale, iar existența unei practici neunitare ce s-a invocat ca argument în favoarea sesizării a fost apreciată irelevantă de vreme ce soluțiile divergente indicate nu au avut drept cauză soluționarea diferită a chestiunii ce a făcut obiectul sesizării, ci s-au datorat interpretării diferite a naturii drepturilor bănești încasate de la instituția europeană sau internațională, raportat la natura drepturilor reglementate de art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care făceau obiectul litigiului. ... 113. Ca urmare a dezvoltării unei jurisprudențe diversificate la nivel național, ulterior, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 30 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a admis sesizarea și a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană, cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, nepublicată în Monitorul Oficial al României, scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații.“ ... 114. Din lectura acestei decizii rezultă că obiectul acelei sesizări, chiar dacă a fost mai amplu și mai precis formulat decât în cuprinsul încheierilor de sesizare ce formează obiectul prezentului dosar, a privit aceleași aspecte apreciate la acea epocă a fi controversate din punct de vedere juridic, respectiv: – dacă drepturile bănești privind diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere, reglementate de prevederile art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, trebuie acordate de statul român indiferent de plata acelorași drepturi de către aliații/organizațiile internaționale/ partenerii externi sub egida cărora se desfășoară misiunea, chiar și sub o altă denumire și într-un alt cuantum, dar în același scop, având în vedere și acordurile/înțelegerile tehnice europene sau internaționale încheiate în acest sens, existând totodată dificultăți din partea unităților angajatoare în a face dovada încasării drepturilor bănești de către reclamanți din partea aliaților/organizațiilor internaționale/partenerilor externi, întrucât sumele de bani au fost virate direct în contul personal al participanților la misiuni; ... – dacă prevederile art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 se interpretează în sensul că diurna în valută și suma pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere au ca scop acoperirea cheltuielilor legate de instalarea, întreținerea și orice alte cheltuieli uzuale în legătură cu locul misiunii, similar sumelor stabilite de organizațiile internaționale sub denumirea Boarding and Lodging Allowance (BLA) - acordată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Mission Subsistence Allowance (MSA) - acordată de Organizația Națiunilor Unite, Daily Subsistence Allowance (DSA) - acordată de Consiliul Uniunii Europene, sau au un scop diferit, respectiv acoperă riscul/alte inconveniente de ordin moral la care este supus personalul participant în teatrele de operații în cadrul misiunilor în afara teritoriului statului român. ... ... 115. Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat respectiva sesizare atât din perspectiva întrunirii cerințelor de admisibilitate, cât și cu privire la fondul acelor chestiuni juridice ce au depășit examenul de admisibilitate, evaluând jurisprudența sa anterioară referitoare la admisibilitatea sesizărilor și subliniind în cuprinsul Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022 că: Deși prin sesizare este pus în discuție scopul drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, pentru a se stabili dacă este similar scopului celor stabilite de organizațiile internaționale, denumite DSA, MSA, BLA, sau este diferit, problema de drept, în sensul art. 514 din Codul de procedură civilă, privește interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 referitoare la scopul acordării acestor drepturi personalului participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații, și nu a prevederilor din documentele europene sau internaționale în care se regăsesc drepturile indicate de autorul sesizării, în acest sens urmând a fi examinat recursul în interesul legii.“ (paragraful 49) Din perspectiva actelor/documentelor/acordurilor/ înțelegerilor europene sau internaționale, în baza cărora se desfășoară misiunile și operațiile în afara teritoriului statului român, în cadrul recursului în interesul legii, al cărui scop este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, nu este posibilă o examinare exhaustivă a tuturor drepturilor prevăzute pentru a fi acordate personalului participant. Revine instanțelor de judecată, în situațiile de fapt particulare din fiecare litigiu, să stabilească eventuala corespondență dintre aceste drepturi și cele din legislația națională, în raport cu conținutul acestora și scopul pentru care au fost prevăzute. (paragraful 50) ... 116. În cuprinsul aceleiași decizii, instanța supremă a statuat că cerința admisibilității recursului în interesul legii nu este îndeplinită în ceea ce privește interpretarea normei prevăzute de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 care prevede că, pe durata misiunii, personalul beneficiază de 1 dolar SUA/zi/persoană pentru facilitarea legăturii cu familia și recreere. ... 117. Reținând în cuprinsul Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii că soluțiile jurisprudențiale contrare au fost determinate de modul în care, în aplicarea legii, instanțele de judecată au raportat conținutul acestui drept la cheltuielile vizate de indemnizațiile stabilite de documentele europene/internaționale aplicabile misiunii sau operației la care reclamanții au participat, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei (misiunea/operația, actul în baza căruia s-a desfășurat, documentul care a prevăzut drepturile personalului participant), în paragraful 60 al aceleiași decizii, instanța supremă a statuat că nu sunt asigurate premisele recursului în interesul legii „dacă textul de lege atacat presupune doar modalitatea în care, stabilind circumstanțele unei cauze, atribut exclusiv al completului de judecată sesizat cu soluționarea litigiului, instanțele realizează aplicarea unei dispoziții legale care are întotdeauna un caracter general și impersonal, din care judecătorii trebuie să extragă esența aplicării la un caz concret (Decizia nr. 11 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 13 iulie 2016)“. ... 118. În egală măsură, în paragraful 64 al Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022, în examinarea condițiilor de admisibilitate cu privire la chestiunea de drept relativă la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „existența dificultății din partea unităților angajatoare în a face dovada încasării drepturilor bănești de către reclamanți din partea aliaților/organizațiilor internaționale/partenerilor externi, întrucât sumele de bani au fost virate direct în contul personal al participanților la misiuni, reprezintă un aspect care privește exclusiv probatoriul administrat în susținerea apărărilor care vizează faptul că drepturile bănești au fost încasate din partea aliaților/organizațiilor internaționale/partenerilor externi. În baza acestui probatoriu, potrivit dispozițiilor legale care reglementează sarcina probei, instanța învestită cu soluționarea litigiului stabilește care este actul intern/european/internațional în temeiul căruia a avut loc misiunea sau operația în afara teritoriului statului român și actul normativ național sau documentul european/internațional care prevede drepturile personalului participant, care sunt acestea, dacă au fost achitate cele ce se cuvin, astfel că aceste aspecte privesc temeinicia cererilor de chemare în judecată și nu constituie o problemă de drept în sensul dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă“. ... 119. Prin urmare, cu privire la partea din sesizările conexate care se referă la dispozițiile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 - dreptul personalului trimis în misiuni din străinătate la acoperirea cheltuielilor pentru facilitarea legăturilor cu familia și recreere în cuantum de 1 dolar american pe zi - în afară de faptul că pârâtul nu a contestat îndreptățirea reclamantului la primirea acestor sume de bani, invocând în apărare că acestea au fost achitate, se constată că sesizările nu întrunesc cerința de admisibilitate deoarece chestiunea în discuție a mai fost supusă, în aceiași termeni, examinării instanței supreme care a respins sesizarea ca inadmisibilă prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022 pentru argumente care vizează aspecte intrinseci ce țin de neîntrunirea condiției ca respectiva chestiune de drept invocată să poată face obiect de dezlegare din partea instanței supreme pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare - recursul în interesul legii. ... 120. Prin aceeași Decizie nr. 24 din 14 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat însă cu privire la interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, apreciind că, în legătură cu scopul diurnei prevăzute de aceste dispoziții, sesizarea este admisibilă, constatând că soluționarea diferită a litigiilor a decurs și din modul în care instanțele de judecată s-au raportat la indemnizațiile prevăzute de diferite documente europene/ internaționale, denumite Per Diem, DSA, MSA, BLA, acordate de Consiliul Uniunii Europene, Organizația Națiunilor Unite și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, din conținutul cărora rezultă că sunt destinate pentru acoperirea cheltuielilor de cazare, pentru hrană, a celor secundare/curente la locul misiunii (MSA), a cheltuielilor de cazare, pentru masă, deplasări locale, a celor diverse (Per Diem), a cheltuielilor de cazare, pentru masă, gratuități, a costurilor de transport de la locul de cazare la primul loc de desfășurare a activității oficiale și retur, precum și a altor plăți efectuate pentru servicii personale (DSA), a cheltuielilor de cazare, pentru hrană și a celor diverse în zona misiunii (BLA), în sume variabile în funcție de circumstanțele specifice locului misiunii, apreciindu-se că problema este reală și rezultă din interpretarea diferită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, care prevăd diurna, în ceea ce privește scopul acesteia. ... 121. În cuprinsul Deciziei nr. 24 din 14 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut că interpretarea diferită a instanțelor a fost determinată de o omisiune de reglementare, de caracterul incomplet al acesteia, întrucât nu sunt determinate de emitentul actului scopul și conținutul concret al dreptului și nu este corelat cu alte dispoziții legale care să ofere posibilitatea unei interpretări unitare. ... 122. Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat pe fond sesizarea, a realizat o trecere în revistă a actelor normative și a cadrului normativ special în care se încadrează și Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, cu referiri la evoluția în timp a legilor și hotărârilor de guvern adoptate în legătură cu participarea personalului român la misiuni în străinătate și la drepturile cuvenite acestuia (paragrafele 67-81 din Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022), inclusiv printr-o analiză comparativă a actelor normative edictate în acest domeniu, în special din perspectiva drepturilor conferite destinatarilor lor. ... 123. Din analiza și interpretarea acestor acte normative, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a conchis că: În raport cu situațiile specifice pe care le reglementează actul normativ în discuție, Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, diurna, stabilită într-un cuantum care nu este circumstanțiat de cheltuielile locului misiunii, nu include cheltuieli care acoperă cazare și hrană (prevedere expresă), dar nici cheltuieli diverse în legătură cu misiunea, care să conducă la concluzia că are ca scop compensarea inconvenientelor de ordin material“ (…) (paragraful 90) În absența unei norme privind conținutul diurnei, astfel cum emitentul actului normativ a procedat în cazul diurnei din Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, a unei norme de trimitere la o altă normă, precum în cazul cheltuielilor de cazare și hrană, faptul că, exceptând diferențierea între ofițeri și alte categorii de personal, specifică structurilor din care face parte personalul căruia i se adresează actul normativ, elementele care determină modificarea cuantumului diurnei sunt tipul misiunilor și gradul de risc în zona de desfășurare a operațiilor, conduce la concluzia că aceasta are un scop fundamental diferit de cel al drepturilor care vizează acoperirea cheltuielilor de cazare, de hrană și a celor diverse determinate de misiune, reprezentând o compensație acordată în considerarea riscului la care este supus personalul care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, în zonele de operații.“ (paragraful 92) Din modalitatea de reglementare a diurnei, prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, emisă în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 42/2004, în vigoare și ulterior abrogării acesteia, prin Legea nr. 121/2011, act normativ abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 46/2020, coroborat cu celelalte dispoziții ale actului normativ, rezultă că scopul diurnei este compensarea inconvenientelor rezultate din riscurile la care este supus personalul participant la misiunile în afara teritoriului statului român, în zonele de operații. (paragraful 93) ... 124. Prin urmare, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a oferit o dezlegare modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, tocmai plecând de la o jurisprudență neunitară în care unele instanțe apreciau că acele drepturi de care a beneficiat personalul trimis în misiuni în străinătate (Per Diem, DSA, MSA, BLA) ar fi înlăturat de la aplicare dispozițiile naționale cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004. ... 125. Pe cale de consecință, inadmisibilitatea sesizărilor cu privire la incidența și condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 derivă și din faptul că, prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a examinat exact aceleași aspecte juridice, statuând asupra modului de interpretare și aplicare a art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004, astfel încât sesizările nu întrunesc cerința de admisibilitate regăsită în art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, aceea ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept care se cere a fi lămurită. ... 126. Cu privire la a doua chestiune asupra căreia instanțele de trimitere au solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție o dezlegare prealabilă, referitoare la modalitatea de determinare a începutului curgerii termenului de prescripție în ce privește dreptul la acțiune având ca obiect pretențiile bănești deduse judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție observă, cu titlu preliminar, caracterul vag al solicitării instanțelor de trimitere, în contrast deplin atât cu exigențe legale, cât și cu reperele ce rezultă din jurisprudența anterioară obligatorie a instanței supreme referitoare la modalitatea în care trebuie adresată întrebarea pentru ca aceasta să poată primi o dezlegare pe calea mecanismului de unificare a jurisprudenței. ... 127. Astfel, determinarea începutului curgerii termenului de prescripție în ce privește dreptul la acțiune presupune, din partea instanței sesizate cu soluționarea litigiului, identificarea raportului juridic dedus judecății, a conținutului acestui raport juridic în sensul identificării drepturilor și obligațiilor părților, a legii în vigoare la data nașterii raportului juridic dedus judecății, precum și a normelor de drept care sunt incidente în mod concret acestui raport juridic, cu identificarea, eventual, a regulii juridice care este susceptibilă de interpretări diferite. ... 128. Or, instanțele de trimitere nu au evidențiat o problemă de interpretare a unei norme legale, ci au găsit de cuviință să defere instanței supreme determinarea în concret, în litigiul dedus judecății, a momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune al reclamanților, în privința drepturilor afirmate prin cererea de chemare în judecată. ... 129. Dincolo de faptul că doar instanța sesizată cu litigiul dedus judecății are competența de a identifica norma de drept aplicabilă în soluționarea fondului ori a unei excepții invocate în fața sa, operațiune pe care nu o poate delega instanței supreme în cadrul mecanismului de unificare a jurisprudenței pe calea întrebării prealabile, începutul curgerii termenului de prescripție reprezintă un element de fapt a cărui stabilire este tot în căderea instanței învestite cu soluționarea litigiului, acest element de fapt urmând a fi stabilit în raport cu conținutul raportului juridic dedus judecății, cu data la care dreptul afirmat a devenit actual, cu momentul în care obligația corelativă a devenit exigibilă și celelalte reguli ce reglementează momentul nașterii dreptului material la acțiune, prin raportare și la legea aplicabilă raportului juridic din punct de vedere temporal. ... 130. În acest sens este relevantă jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, mai precis, Decizia nr. 18 din 29 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 21 mai 2021, prin care instanța supremă a fost sesizată cu privire la următoarea întrebare: „Dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2.523 din Codul civil, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Hotărârii Guvernului nr. 582/2015 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar determină momentul obiectiv de la care reclamantul ar fi trebuit să cunoască existența drepturilor reclamate având ca obiect drepturi bănești reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.086/2004 pentru stabilirea sporurilor specifice și a drepturilor de diurnă, cazare și hrană cuvenite personalului participant la misiuni în afara teritoriului statului român, cu modificările și completările ulterioare, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ ... 131. Chiar dacă prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins ca inadmisibilă sesizarea, sunt relevante în cauză considerentele de la paragrafele 82, 85, 87 și 93 din această decizie prin care s-au reținut următoarele: Prin urmare, din conținutul regulii generale consacrate cu valoare de principiu în art. 2.523 din Codul civil trebuie desprinsă concluzia că, pentru stabilirea momentului obiectiv care marchează începutul termenului de prescripție, se impune verificarea unor aspecte de fapt ale litigiului în care se ivește o atare problemă. (…) Astfel, deși din principiul general de drept «nemo censetur ignorare legem» decurge prezumția de cunoaștere a legii, aceasta nu poate opera în privința Hotărârii Guvernului nr. 1.086/2004 pentru că prezumția este într-o necesară și directă relație cu aducerea la cunoștință a actului normativ prin publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I. Neavând regimul juridic de act normativ publicat pe această cale căreia legiuitorul, prin art. 108 alin. (4) din Constituție și art. 11 din Legea nr. 24/2000, îi conferă valoarea de unică sursă de aducere la cunoștința generală a informațiilor privind conținutul actelor normative, în privința hotărârii de Guvern în discuție nu poate opera prezumția de cunoaștere menționată anterior. (…) Așadar, este necesar a se stabili, în fiecare litigiu în parte, dacă și în ce măsură destinatarul unui act normativ nepublicat a avut posibilitatea de a afla despre existența lui, spre a solicita să i se asigure accesul la textul respectivului act și dacă acesta a fost împiedicat să cunoască reglementările relevante, în pofida demersurilor utile și adecvate pe care le-a întreprins pentru o atare finalitate. Într-un context particular precum cel din litigiul aflat pe rolul instanței de trimitere trebuie verificat și dacă regulile de funcționare internă ale instituției deținătoare obligă la informarea persoanei interesate cu privire la conținutul actului normativ nepublicat care privește statutul său profesional, ținându-se cont inclusiv de încadrarea sau neîncadrarea acestui act în categoria celor secretizate. Concluzionând prin prisma considerentelor anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că întrebarea formulată de instanța de trimitere are ca obiect dezlegarea unei chestiuni de fapt, iar nu a unei chestiuni de drept apte a forma obiect al unei rezolvări de principiu pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare care își găsește reglementarea în art. 519 din Codul de procedură civilă. Prin sesizarea formulată nu se urmărește stabilirea înțelesului sau a conținutului normei juridice, ci, mai degrabă, pornind de la un anumit rezultat al interpretării dispozițiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a identifica soluția ce trebuie dispusă în cauză. ... 132. Identificarea momentului de la care curge termenul de prescripție a dreptului la acțiune constituie un „element de fapt“ și în ipoteza în care raportul juridic dedus judecății și dreptul afirmat de către reclamanți s-au născut sub imperiul Codului civil din 1865, caz în care vor deveni incidente regulile statornicite de fostul Decret nr. 167/1958. ... 133. Or, pentru a se putea reține existența unei chestiuni de drept, aceasta trebuie să fie specifică și să supună analizei o normă de drept punctuală sau un ansamblu de norme juridice care, potrivit împrejurărilor, trebuie corelate, iar demersul interpretativ să fie de natură a conduce la cel puțin două concluzii. Identificarea acestor norme de drept și a dificultăților de interpretare este însă atributul instanței sesizate cu soluționarea litigiului, sarcină pe care nu o poate delega instanței supreme pe calea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării unor chestiuni de drept. ... 134. În raport cu modul în care a fost formulată întrebarea - determinarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție în cazul concret dedus judecății -, instanțele de trimitere nu au urmărit a se edifica asupra conținutului concret și a modului de interpretare a unei anumite/anumitor norme juridice incidente în cauză, ci au solicitat instanței supreme să dea o rezolvare excepției prescripției invocate în cauză de către pârât prin indicarea modalității în care se determină momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă în fiecare dintre litigiile în care s-au formulat sesizări, fără însă a indica în ce constă neclaritatea, caracterul lacunar ori interpretabil al normei/normelor incidente în cazul concret dedus judecății și care să necesite o lămurire prin intermediul acestui mecanism de prevenire a jurisprudenței neunitare. ... 135. În considerarea acestor argumente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nici această a doua chestiune deferită spre lămurire instanței supreme, constând în indicarea modalității de determinare a începutului curgerii termenului de prescripție, nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât aspectul relevat nu constituie o chestiune de drept, ci o chestiune de fapt, așa cum s-a stabilit deja prin Decizia nr. 18 din 29 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 136. În ce privește cea de-a treia chestiune a cărei lămurire a fost solicitată (formulată prin Sesizarea nr. 2.339/1/2024, în cadrul Dosarului nr. 2.993/108/2022* al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale), ea urmărește stabilirea aceleași chestiuni de fapt, respectiv a momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție în litigiul dedus judecății, sub imperiul Codului civil din 1864, dar întrebarea a fost formulată într-o manieră în care se solicită instanței supreme o dezlegare în sensul posibilității interpretării extensive a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din fostul Decret nr. 167/1958, peste conținutul clar și neîndoielnic al normei, prin corelare cu dispoziții legale care nu au făcut parte, în același timp, din fondul normativ național. Mai precis, se solicită instanței supreme să statueze dacă una și aceeași normă juridică din fondul legislativ anterior (în prezent abrogată) poate primi o altă interpretare decât cea care rezultă din conținutul ei normativ, în raport cu situația de fapt concretă în care se află reclamantul din litigiul dedus judecății și ținând seama de conținutul normativ diferit al unei norme juridice similare actuale, cu care dispozițiile legale indicate în sesizare nu se corelează. ... 137. În concret, instanța de trimitere întreabă dacă, în contextul factual din dosar, în care drepturile pretinse prin aceste acțiuni au fost prevăzute într-un act normativ nepublicat în Monitorul Oficial al României, dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ar putea primi o altă interpretare decât cea consacrată în doctrina și jurisprudența dezvoltate în perioada de activitate a acestor norme juridice, prin raportare la conținutul normativ al regulii astăzi în vigoare ce reglementează începutul curgerii prescripției, mai precis prin raportare la conținutul art. 2.523 din Codul civil actual. Cu alte cuvinte, întrebarea instanței de trimitere este aceea dacă cele două norme juridice anterioare, indicate în cuprinsul sesizării, în prezent abrogate, ar putea fi interpretate nu din perspectiva conținutului lor normativ și în corelare cu celelalte prevederi legale în vigoare în perioada de activitate a respectivelor norme, ci prin corelare cu o normă care este astăzi în vigoare și care nu exista la epoca la care dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 făceau parte din fondul normativ național. ... 138. În acest caz, inadmisibilitatea sesizării decurge din lipsa unei veritabile chestiuni de drept, aspect ce rezultă din valorificarea jurisprudenței anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și din unele considerente suplimentare ce urmează a fi expuse și care conturează concluzia că întrebarea instanței de trimitere supune analizei doar o aparentă problemă de drept care nu poate face însă obiectul dezlegării instanței supreme pe calea mecanismului de unificare a jurisprudenței constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 139. Cu referire la cerința existenței unei chestiuni de drept având, în mod obligatoriu, anumite caracteristici și supusă interpretării în anumite condiții procedurale, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a mai subliniat în jurisprudența sa anterioară că aceasta este de esența mecanismului de unificare jurisprudențială constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile cu valoare de principiu și obligatorie pentru instanțe. ... 140. Codul de procedură civilă nu definește sintagma „chestiune de drept“ și nici reglementarea specială cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu conține referiri la înțelesul semantic al acestei sintagme, accentuând însă, inclusiv în preambulul celui din urmă act normativ, asupra nevoii de clarificare a unor „chestiuni dificile de drept“, întrucât măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, iar soluțiile pronunțate în categoria de litigii la care se referă ordonanța de urgență au impact direct și considerabil asupra bugetului general consolidat, efect augmentat prin necesitatea asigurării egalității de tratament juridic, imperativ confirmat în jurisprudența Curții Constituționale din perspectiva principiului egalității în fața legii. ... 141. În doctrină s-a arătat că pentru a fi în prezența unei chestiuni de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, problema de drept identificată trebuie să fie una reală, veritabilă, susceptibilă de a genera interpretări diferite ale unui text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (V. Ciobanu, M. Nicolae coordonatori, Noul cod de procedură civilă comentat și adnotat, Ed. Universul Juridic, București, 2013, vol. I, p. 1214). ... 142. În același sens, în jurisprudența sa obligatorie anterioară, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, pentru a fi vorba despre o problemă de drept reală, se cere ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a se interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 143. Așadar, pentru a fi considerată reală, chestiunea de drept trebuie să privească fie posibilitatea interpretării diferite sau contradictorii a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete ori, după caz, incerte, fie incidența unor principii generale al căror conținut sau sferă de aplicare sunt discutabile (a se vedea Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). Simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru inițierea mecanismului de unificare jurisprudențială, reprezentat de pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 88 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 februarie 2018). ... 144. Nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul instanței legal învestite, acela de a judeca în mod direct și efectiv procesul, rol consacrat constituțional. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul unei astfel de proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii în scopul soluționării efective a cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a instanței de judecată legal învestite cu soluționarea procesului (în acest sens, Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016; Decizia nr. 31 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 22 iunie 2017). ... 145. Totodată, relativ la această condiție, a existenței unei chestiuni de drept, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a precizat că problema de drept care necesită cu pregnanță să fie lămurită trebuie să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, apt să justifice nevoia de interpretare realizată prin mijlocirea instanței supreme într-un dublu scop: acela al unei rezolvări de principiu și acela al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea Decizia nr. 20 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020). ... 146. Privite din această perspectivă jurisprudențială, cele două dispoziții legale supuse interpretării de către instanța de trimitere au un conținut clar și neîndoielnic care nu lasă loc de interpretări diferite. Astfel, dispozițiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 statuează că „termenul de prescripție este de 3 ani (...)“, iar dispozițiile art. 7 alin. (1) din același act normativ prevăd cu titlu de regulă generală că „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune (...)“. ... 147. Suplimentar considerentelor desprinse din jurisprudența obligatorie anterioară, Înalta Curte subliniază că interpretarea unei norme juridice se realizează prin corelarea ei cu alte dispoziții legale și principii generale de drept care sunt contemporane prevederii legale ce se impune a fi interpretată și aplicată într-un litigiu concret, presupunând o abordare gramaticală, logică, sistematică, teleologică și istorică. Rolul interpretării istorice constă în examinarea condițiilor și împrejurărilor de timp, precum și de context social-istoric în care a fost elaborată norma pentru a dezvălui voința legiuitorului la momentul elaborării normei, o astfel de interpretare servind atât la identificarea naturii juridice a instituției examinate, cât și la evoluția reglementărilor în timp, dar și la surprinderea voinței legiuitorului atunci când intervine o modificare legislativă sau o schimbare de paradigmă în ceea ce privește o anumită instituție de drept, realizată prin intermediul unei reglementări noi. ... 148. Nici interpretarea istorică și nici celelalte reguli de interpretare nu permit însă atribuirea unui alt înțeles conținutului clar și neîndoielnic al dispoziției legale supuse interpretării prin corelarea ei cu o altă prevedere legală adoptată într-un alt context socio-istoric și cu care nu a fost vreodată contemporană, pentru a se ajunge ca cele două prevederi legale, astfel corelate, să impună aceleași condiții și să producă aceleași efecte, deși conținutul lor concret este diferit. Altfel spus, regula de interpretare istorică a normei vizează determinarea conținutului normativ al legii în vigoare, prin raportare la evoluția și conținutul reglementărilor anterioare, iar nu determinarea unui alt conținut al unei norme vechi abrogate, în raport cu reglementarea diferită aflată în vigoare. A atribui unei norme juridice anterioare, cu un conținut clar și neîndoielnic, interpretarea ce rezultă dintr-o reglementare ulterioară și diferită, generată de schimbarea de abordare legislativă a legiuitorului, ar presupune, în mod implicit, o aplicare retroactivă a legii civile noi și, în egală măsură, o înfrângere a principiului constituțional al neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituția României. ... 149. Pe de altă parte, plecând de la modul de formulare a întrebării de către instanța de trimitere, Înalta Curte subliniază că o normă juridică având o ipoteză determinată și o dispoziție onerativă, cum este dispoziția de la art. 7 din Decretul nr. 167/1958, nu poate primi interpretări și aplicări diferite în funcție de situația de fapt dedusă judecății, întrucât un astfel de procedeu denaturat de interpretare ar veni în coliziune cu principiul constituțional înscris în art. 124 alin. (2) din Constituția României conform căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Principiul aplicării în mod egal a legii de către instanțele judecătorești, instituit de principiul constituțional enunțat, ar fi înfrânt dacă una și aceeași normă juridică, având un conținut unic și determinat, clar și neîndoielnic, ar fi interpretată și aplicată diferit în funcție de situații de fapt particulare în care s-ar afla diverși destinatari ai normei. ... 150. Așa fiind, ținând cont de faptul că interpretarea unei norme juridice, din perspectiva conținutului ei normativ, nu se poate realiza nici prin corelarea ei cu dispoziții legale care nu au fost contemporane acesteia și nici prin atașarea cuprinsului ori a înțelesului normei juridice noi la norma veche, iar, pe de altă parte, că o normă juridică clară și neîndoielnică, conținând o ipoteză determinată unică, nu poate primi interpretări diferite în funcție de starea de fapt în care se regăsește în concret partea din litigiu, instanța supremă constată că aspectul supus analizei de către instanța de trimitere nu reprezintă o veritabilă „chestiune de drept“ în sensul pe care această sintagmă l-a dobândit în jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci o simplă chestiune aparentă de drept, astfel că sesizarea se impune a fi respinsă ca inadmisibilă pentru neîntrunirea uneia dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... ...