Decizia CCR nr. 528/2016Paragraful 21

16. În ceea ce priveşte întâmpinarea în cadrul procesului civil, Curtea reţine că aceasta reprezintă actul de procedură prin care pârâtul răspunde în scris pretenţiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, arătând totodată apărările sale. Prin acest act reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul, înlăturându-se astfel surpriza şi realizându-se egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor. Reglementarea asigură egalitatea de mijloace, de arme între părţile procesului, exigenţele art. 6 din Convenţie fiind astfel respectate. Curtea observă că decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, deoarece nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de Codul de procedură civilă, nu echivalează cu suprimarea dreptului la apărare. De altfel, dispoziţia legală criticată reprezintă o normă de procedură prin a cărei legiuitorul a urmărit instituirea unei discipline procesuale tocmai pentru a garanta respectarea principiului accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare. S-a dorit, de asemenea, să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 96 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2015).