Decizia CCR nr. 496/2016Paragraful 24

18. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale referitoare la libera circulaţie, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Libera circulaţie însă nu poate fi absolută, ea trebuie să se desfăşoare cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege (a se vedea Decizia nr. 220 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 13 iunie 2005). De asemenea, Curtea a reţinut că "libera circulaţie", prevăzută de textul constituţional invocat în motivarea excepţiei, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale (a se vedea Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005).