Decizia CCR nr. 487/2016Paragraful 5

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate stabilesc ca motiv pentru contestaţia în anulare specială situaţia în care instanţa de judecată, respingând sau admiţând în parte recursul, a omis, din greşeală, să se pronunţe asupra unuia dintre motivele de modificare sau casare. Susţine că din analiza textului de lege criticat rezultă că acesta se adresează exclusiv recurentului, deoarece acesta este singurul care are interesul de a ataca, pe calea contestaţiei în anulare specială, hotărârea pronunţată în recurs. Arată că, printr-o interpretare per a contrario s-ar ajunge la o situaţie ilogică în care intimatul ar susţine contrar propriilor interese chiar cererea de recurs a reclamantului. Mai apreciază că legiuitorul a stabilit şi pentru intimat accesul la justiţie prin contestaţia în anulare specială, numai că pentru alte motive. Textele constituţionale atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei instanţelor şi procedura de judecată, inclusiv asupra exercitării căilor de atac. Consideră că atât timp cât instanţa constituţională a statuat că legiuitorul este suveran în a reglementa în mod diferit situaţii diferite în ceea ce priveşte căile de atac ordinare, cu atât mai mult legiuitorul poate reglementa în ceea ce priveşte o cale extraordinară de atac. În final menţionează Decizia nr. 76 din 23 februarie 2016 prin care Curtea a analizat textul de lege criticat şi a constatat constituţionalitatea acestuia.