Decizia CCR nr. 476/2016Paragraful 23

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra prevederilor criticate s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 93 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 19 aprilie 2016, excepţie ridicată de acelaşi autor, având o motivare similară. Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015 (paragrafele 31-36), Decizia nr. 271 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 8 iulie 2015, sau Decizia nr. 400 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2015, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 21, Curtea a constatat că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti îi revine legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2) , potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".