Decizia CCR nr. 477/2016Paragraful 21

16. Curtea constată că legiuitorul are libertatea de a reglementa cu privire la procedurile prin care o instituţie poate fi sesizată. Astfel, pentru ca Agenţia Naţională de Integritate să realizeze scopul pentru care a fost înfiinţată, scop menţionat anterior, legiuitorul a reglementat prin sintagma criticată posibilitatea oricărei persoane fizice sau juridice de a sesiza Agenţia. Aceasta poate fi privită ca îndeplinirea unei îndatoriri civice privind sesizarea situaţiilor de incompatibilitate către Agenţia Naţională de Integritate, fără a aduce atingere dreptului autorului excepţiei la apărare. În acest sens Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, care se realizează şi din oficiu, în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 72 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29 aprilie 2015, paragraful 16).