Decizia CCR nr. 489/2016Paragraful 51

45. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 291 alin. (1) din Codul penal, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 15 alin. (1) - Universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi temeiul legii, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare şi art. 73 alin. (3) lit. h) potrivit căruia infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 şi art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, sunt invocate Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003.