Decizia CCR nr. 470/2016Paragraful 21

18. Curtea reţine că obligaţia de a achiziţiona o cotă anuală de certificate verzi îi revenea operatorului economic în baza Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010. Certificatul verde este titlul ce atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantităţi de energie electrică. Legea a suferit mai multe modificări, dar încă din 2012, prin art. I pct. 7 din Legea nr. 134/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 23 iulie 2012, s-a introdus obligaţia facturării separate a valorii certificatelor verzi. Astfel, art. 8 alin. (4) teza întâi avea următoarea formulare: "În factura de energie electrică transmisă consumatorilor finali, valoarea certificatelor verzi se facturează separat faţă de tarifele/preţurile pentru energia electrică, precizându-se temeiul legal.[...]" Curtea apreciază că prevederea legală aplicabilă perioadei menţionate este destul de clară, în sensul că nu se poate factura decât o singură dată, dar urmează ca instanţa de judecată să interpreteze şi să aplice legea raportat la cauza de faţă.