Decizia CCR nr. 473/2016Paragraful 70

64. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) -(3) din Constituţie, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea observă că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu acestea. Astfel, potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se constată de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, iar potrivit art. 275 alin. (1) din aceeaşi lege, la individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. Iar, în măsura în care, astfel cum susţin autorii, că normele legale criticate "conduc la acţiuni arbitrare şi discreţionare ale organelor constatatoare", aceştia pot contesta legalitatea actelor C.N.V.M. Astfel, cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, verificarea legalităţii actelor C.N.V.M., care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, care se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-o procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale (a se vedea Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, precitată.)